Poezii despre flori și veverițe
poezii despre flori și veverițe.
Copacul fără nume
Cel mai trist copac din lume
E copacul fără nume!
N-are frunze, n-are-o floare,
N-are păsări cântătoare.
Poame are, da-s uscate
Poame triste, blestemate
De vreo creangă atârnate.
Nici măcar scorbură n-are
Ca să apere de soare
Veverițele hoinare!
E doar pomul ăla, care
Nici măcar umbră nu are
Și-i bătrân și nu mai moare!
poezie de Mihail Mataringa (1 iunie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pârâul în februarie
O cărare-nzăpezită bătută de veverițe și de vulpi
Se-ncolăcește printre brazi iarnă mare.
Pietrele-s înăbușite de nea până sus pe culmi,
Încremenite-s toate, niciun fior, nicio mișcare.
Dar dedesupt, apleacă-te și-ascultă îndeaproape!
Sub profunda mantie-a tăcerii atotstăpânitoare, albe,
Vei auzi murmurul catifelat al unor firave șoapte
De păsări și de lumină, de muguri și de floricele salbe.
poezie de Sir Charles George Douglas Roberts, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cap de Faun
Prin frunze, verde scrin în aur prins,
Într-un frunziș incert, minunăție
De flori în care-n somn sărutu-I stins,
Vioi, ripând suava broderie,
Și-arată ochii-un faun speriat,
Cu dinții albi mușcând flori roșii, sare.
Brun-sângerie, ca vin vechi, curat,
Sub ramuri buza-I hohotește tare.
Fugind ca veverița, -n urma lui,
Prin frunze râsul său mai trece.
De-un căldăruș se teme-al Codrului
Sărut de aur ce se reculege.
poezie celebră de Arthur Rimbaud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Stropi de dragoste bălaie
Trec prin parc de dimineață și soarelui iar zâmbesc
Și-n acest miraj de viață, nu pot să nu zăbovesc!
Liliacul dă în floare și-un castan se pregătește
Pentru-a florilor ninsoare. Pasul nu se mai grăbește!
După ploaia din ajun, toate strălucesc acum!
O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înoată.
Prin mirosul de rășină, printre crengile de pin,
Veverițe se strecoară ușurele ca un fulg!
Păpădia și-a deschis iar bănuțul său aprins!
Vrăbiuțe gureșe ciugulesc un arbore.
Mierla cântă a-nviere și a,, bună revedere,,
Iar sticletele, pe-o creangă jură că i-a picat dragă!
Stropi de rouă și de ploaie, stropi de dragoste bălaie
Hrănesc firele de iarbă. Și pe flori s-au prins în salbă.
Razele de dimineață ce se-așează pe verdeață
Și-o înalță voinicește-n ochii celui ce iubește.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Din pădurea fără aripi,
Un lup ieși, dezorientat,
A alergat toată noaptea,
Căuta ceva, hămesit,
Urechile plecate,
Dădea din coadă,
Cu o crenguțe de vâsc
Cetini de brad,
Mult la veverițe
S-a rugat,
Flori nu stiu
De pe unde a luat,
Să -i împletească un buchețel,
Acum vă caută pe voi,
Andreea si Andrei!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veverițe jucăușe
Înverșunată de dimineață
Veverița se trezește,
Dar e foarte frig afară
Și-și bagă capul-n dovleac.
Vine alta lângă ea călare
Și țipă în gura mare,
Că frunzele cad tare
Și nu au de mâncare.
Stau la soare toată ziua,
Uneori mănâncă aluna,
Alergă din pom în pom,
Apoi-n scorbură la somn,
Dar jos pe pământul plin de frunze,
Se ascund și vor aplauze.
Caută iubirea într-o clipă
Totul se desfășoară-n pripă.
Copacii-și mai pierd din culori,
Mai sunt doar întârziate flori.
Veverițele speriate alunele-și strâng
Și activitatea jucăușă o restrâng.
poezie de Eugenia Calancea (1 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colț de rai
La Voinești -
Rimele nu-s necesare.
La-ntâmplare vin cuvinte
Ce spun totul, atât de frumos:
Munte, brazi, ozon, izvoare,
Păsări, jivine și fluturi,
Felurite flori și poame...
Și-o minunăție, Doamne!
Ghemotoc numai inimă
Ce se joacă-n jurul meu!
Pentru-o clipă uit că mi-este
Interzis efortul și...
Alerg după veveriță!
Pentru prima dată-n viață...
Simt cum mă roade invidia!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Any Drăgoianu, care scrie permanent poezie pentru copii
Eu nu știu dacă îți convine
Părerile să mi le-asculți,
Dar ai putea la fel de bine
Să te ocupi și de adulți.
Lăsând copiii la o parte
Chiar dacă suntem "mai de ieri"
De-ai scri și pentru noi o carte,
Ne-ai da aceleași mângâieri.
Că de exemplu, n-ar fi crimă,
Întâmplător să fiu acel
Ce într-un vers frumos, cu rimă
Să-mi spui că sunt un motănel.
Într-o întâlnire pe cărare
Să mă întrebi, chiar de ți-e greu,
Îmbujorată ca o floare:
- Ce face ursulețul meu?
[...] Citește tot
poezie satirică de Laurian Ionică
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pădure nebună
--ocoliți pădurea!
se aud șoaptele ploii pe pomeții pietrelor fierbinți
--lăsați pădurea în pace!
murmură vântul dansând cu colbul la braț în văzduh
vânătorul speriat caută din priviri poteci ocolitoare
iar tăietorul se uită cu spaimă în luciul securii
și cu fereală face cale întoarsă
de departe pădurea cu pleoapele închise vibrează a taină
iar lumea temătoare privește peste umăr și
pașii grăbiți, sfărâmicioși se aud tot mai slab
pădurea nu ascunde un zmeu sau o ghionoaie
nu există farmece cumplite sau spirite neliniștite
nici o vrăjitoare nu-i așteaptă pe hansel și gretel
răufăcători puși pe jafuri nu-și au sălașuri în poieni
nu afli ștreanguri în care atârnă oameni
trași de picioare de angoasele sinuciderii
pădurea este o oază cu miresme de libertate
[...] Citește tot
poezie de Vasile Lungeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pandantive vii...
Când luna vălul de mătase își scutura,
Pe toată valea răpusă de tăcere,
Îmbrobodiți în scutecul iubirii,
Vrăjile nopții pe drumuri ne purtau,
Sfidând statura lunii pline.
Și mânâ în mână colindam păduri, câmpii virgine,
Botezate de mirul florilor alese enigmatic,
Descântați de spiritul divin și singuratic,
Ne înfrățeam cu cerbul mândru și ciuta săltăreață,
Când veverițele se speriau de șoapta noastră,
De orice foșnet viu din lumea lor măreță.
Ce înalt era focul, ce-l ațâța-i voios,
Cu cetină de brad sfidând bolta crească și pădurea,
Mă răsfățai cu glume și gesturi copilărești,
Ca amintirii noastre să nu-i știrbim statura,
Când pipa fericirii noi amândoi scrumam.
Potcoava găsită, acum e mărturia.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (12 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre flori și veverițe, adresa este: