Poezii despre foc și păstrăvi
poezii despre foc și păstrăvi.
Poetului Stephane Roll/Prietenului Gheorghe Dinu
Pentru că, iată, este Anul Nou,
vreau să primești din parte-mi un cadou.
Am pus într-însul câteva vitrine
cu jucării ciudate dar benine:
un ou, un termofor de vinilin,
o muscă zăpăcită, un vecin,
un metru din cămașa Mării Negre,
ceva din ritmul ploilor alegre,
o lișiță, un loden, un borcan
cu marmeladă de acum un an,
o banderolă magică, un pudel
pitic și învelit în foi de ștrudel,
o stea de ciclamen, un ac de os
înfipt într-un gâtlej de albatros,
patru viori de miere, o felie
din crupa lunii, un cusur, o mie
de rime, un sifon, un alpenștoc,
un păstrăv ambigen din Orenoc,
câteva teste, douăzcei de sticle
cu eticheta "era lui Pericle",
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian din volumul Jocuri de vacanță (1983)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astenie de vară
Eu aș putea să scap cu fuga-n munte,
Măcar un timp, atât cât să rezist
Potopului de foc ce-l simt pe frunte,
Ca răcorit să-ncerc să mai exist.
M-aș ține după pietrele ce suie
Înfierbântate-acelaș drum bizar,
Să ne-așezăm sub unda albăstruie
Acolo unde păstrăvii mai sar.
Rămâne jar, rămâne scrum în urmă,
Și tu rămâi, răpusă de pârjol.
Te-aș fi legat sub niște oi de turmă,
Ca să te scap solarului viol,
Dar soarta ta s-a depărtat de mine,
Sau eu nu m-am ținut prea strâns de ea.
O să cobor, iubita mea, la tine,
O să cobor atunci când s-o putea...
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navigând spre Bizanț
Asta nu-i țară pentru bătrâni. Tinerii stau
Unul în brațele celuilalt; păsările în copaci. Ești
Aici cu-aceste generații care mor cu cântecul lor.
Păstrăvi în cascade, mările pline de pești;
Scrumbii, păsăret și animale laudă vara în cor;
Tu, alături de tot ce-i creat, se naște și moare, trăiești
În această muzică senzuală, unde nu se discern
Printre cețuri monumentele intelectului etern.
Un om bătrân e doar un lucru de prisos,
O fleandură pe băț cât sufletul disperă,
Cât nu aplaudă și cântă bucuros
Pentru fiecare clipă de viață efemeră.
Iar a cânta nu-n școli înveți mai cu folos
Privești-un monument și înțelegi cum măreția trece peste eră.
De-aceea-am navigat prin valuri și brizanți,
Spre-a ajunge aici în orașul cel sfânt, Bizanț.
O, înțelepți în mozaic de aur pe perete
De veghe în lumina Dumnezeului cel Viu,
[...] Citește tot
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sunt disponibile și traduceri în bască, portugheză, daneză și bulgară.
În nici un fel
aer de te-ai fi născut,
m-aș fi ridicat spre tine odată
cu vântul,
cu cerul,
din colbul pământului,
ți-aș fi pus pânzele corăbiilor năframă
iar norii s-ar fi prefăcut
în balauri albi
să nu mi te ia nimeni
atunci când nu mai pot să
te respir,
de te-ai fi născut apă,
te-aș fi înotat până la izvoare,
ți-aș fi pieptănat valurile cu degetele
pe nisipuri,
ți-aș fi adus păstrăvi de aur
la rădăcina stâncilor prăbușite în neant
de giganți,
m-aș fi împietrit într-un ostrov,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Storceagul, regina ciorbelor pescărești
Nu încape nicio vorbă,
Este cea mai bună ciorbă
Care poate fi făcută:
Este ciorba absolută.
Iar secretul e, rezon:
Carnea doar de sturion,
De nisetru sau morun
(Nu de somn, de crap, barbun),
Ori de cegă sau păstrugă
(Nu de păstrăv sau zvârlugă).
Carnea este dezosată
Și în cuburi mici tăiată.
În ceaun, la fiert, în apă,*
Se pun carne, morcovi, ceapă,
Sare și cartofi, ardei
Grași și proaspeți, măricei,
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (14 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vechiul drum al mătăsii
Ai putea să-mi fii și mamă, și tată, și casap,
ai putea să mă calci în fiecare dimineață pe bombeu
cu roțile perechi și descentrate cu care te deplasezi
spre serviciu, ai putea să locuiești pe-același palier
cu mine, să ne ciocnim, pe-ntuneric, lângă ghena
de gunoi, ai putea să fii cea care îmi prinde
inima în palme ca pe un buchet de nuntă,
dacă-i avea răbdare să mai aștepți puțin sub turnul
din Pisa până când va atinge înclinația necesară,
ai putea să-mi aduci tu factura de lumină
sau prognoza meteo în plic, pe-ntreaga lună vitoare,
ca să mă dezobișnuiesc să-njur străinii care nu-și fac
decât meseria, ai putea să fii necunoscuta care
se osândește cu mine pe viață într-un lift nechemat
niciodată de nimeni, oh, și câte și mai câte ai mai putea fi,
toate din pricină că specia mea pe cale de dispariție
e dependentă de tine ca de glonțul ultim, cel care nu
va fi găsit niciodată, nicicând.
Copacii cad în anonimat mai repede ca oamenii,
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre foc și păstrăvi, adresa este: