Poezii despre forță și timp
poezii despre forță și timp.
* * *
senin
Anul care poftește a veni
pe canale senzoriale
cu forța
gândului care vă paște
de bine
de dulce
de frumos
întru omenie să vă fie
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Teiul
Închinare lui Eminescu
La Teiul Sfânt ce-și cerne floarea,
Când se luminează Universul,
Cu dalbe raze-nfiorarea,
Ne cheamă să-i culegem versul.
E Teiul ce-a crescut cu timpul
De când a adormit poetul,
Care-a urcat prin el Olimpul
În veac, încetul cu încetul.
Și-n liniștea nemărginită,
Încremenindu-i nemișcarea,
Trăiesc doar clipa infinită
Și-mi arede-n suflet lin, chemarea.
Ascult sfios ca-n alte dăți
Poemul ce îmi pare-a spune
În taina de singurătăți
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocența
Nu o să încetez a visa cu ochii deschiși
Că nimeni nu ne poate opri a rămâne uniți în ideal și sentimente,
Indiferent de scurgerea timpului
Nu putem fii altfel decât prizonierii Speranței.
Unii ne vor oameni obișnuiți
Dar forța iubirii ne propulsează în personalități,
Și datorită ție vom rămâne tineri inocenți
În marea umană de obișnuiți.
poezie de Adrian Ibiș din Cugetări. Reflecții etice și socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partidul, Ceaușescu, România
Trăim aceste fericite zile
Înscrise-n viața-ntregului popor
Precum istoria înscrie-n file
Cu litere de aur mersul lor
Sunt zilele ce-n inimă așteaptă
Și care mărturii de timp rămân,
Căci ne conduce-o forță înțeleaptă,
Partidul nostru Comunist Român.
Și-n fruntea lui cea limpede veghează
Un înțelept și ne-nfricat bărbat,
Inimă tânără și minte trează,
În care țara-ntreagă s-a-ntrupat.
E Omul - Ceaușescu Nicolae -
Iubit ca steagul nostru tricolor,
Ca steagul roșu, limpede văpaie,
În zborul liber către viitor.
poezie de Alexandru Andrițoiu din Almanah Magazin (1988)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Micul soare, fiica Lunii
Mărețul Soare avea un fiu,
Măreața Lună o fiică,
Încă de când cei doi se știu
Iubirea lor se tot complică.
Captivi mereu în timp și spațiu
Ursiți să nu se întâlnească,
Sunt prinși într-un amor nesațiu,
Destinele să nu-și unească.
Dară poate, cine știe
Și într-o măreață zi,
O minune va să fie
Și cei doi se vor uni.
Micul Soare, fiica Lunii
Întâlnise-vor pe cer,
Și-i va-nvălui, milenii,
Un amor plin de mister.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros de trandafiri
Gâtul e uscat și limba amurțește. Aerul scârțâie precum tabla.
Ciocanul greu al sângelui bate luna de la interior.
Repede pătrunde în plămâni nisipul umed al răsuflării.
Vrei să fugi dar cu toată forța te lovești cu fruntea de perete.
Simți un slab miros de trandafiri. Părul tău lung, foșnitor îți atinge obrazul.
Mâinile cuiva, da, mâinile albe, feciorelnice ale cuiva, îți mângâie blând gâtul.
- Așa de mult aș vrea - îți spui în șoaptă - să fii un vis.
poezie de Mieczyslaw Kozlowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sora mea
vaca are ochi atît de blînzi
și mă înțelege mai bine
decît voi, frați ai mei, pe mine
Pentru că voi nu m-ați mai vrea
și m-ați goni departe
mult mai aproape de moarte
decît vaca, prietena mea
care spre mine privește
cu ochii înțelegători
de mărgărite și nouri ușori
cu gîndul la abatorul ce ni se pregătește
și ei și mie deopotrivă
de nevăzuta forță nemilostivă.
și fruntea sa e de zăpadă blîndă
și nu poartă ochelari
și tîmpla ei de lună și mă păzește
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel îndrăgostit
Cel îndrăgostit temelnic,
Doarme numai pe apucate
În rest trăiește cu insomnia,
Alteori el își poartă haloul,
Aidoma lunii în vogă prin ceață
Ca să-și dezvolte nimbul în zori,
Dimineața el apare transpus
Cu cearcăne la persoana întâi
În proporție de unu la unu,
Iubirea lui se poartă și ea cu aură
După modelul soarelui la zenit,
Așa deghizată euforic transcende
În caz extrem de forță expansivă
Iubirea lui tinde să devină quasar,
Atunci trăiește prezentul înflăcărat
Atingând sus maximul de lumină.
poezie de David Boia (2 februarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste timp
Când universul
Va fi la senectute
Poate veni o vreme
Când timpul va fi oprit
De forțe colosale
Iar nisipul din clepsidră
Se va pietrifica
Și timpul va deveni inert
Pe urmă spațiul va cădea
În forme punctiforme
Sedus de atracții astronomice
La un punct de inflexiune
Ce fel de apocalipsă
Va să fie și aceasta
Numai Cel de Sus știe.
poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Fie ca soarele să-ți dea, ziua, mereu o nouă energie.
Fie ca luna, noaptea, să-ți refacă forțele cu blândețea ei.
Fie ca ploaia să-ți spele toate poverile de griji.
Fie ca briza mării să-ți aducă prospețime-n trup.
Fie-ți dat să umbli sănătos prin această lume
și să-i descoperi frumusețea-n toate zilele vieții tale.
poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre forță și timp, adresa este: