frică şi prejudecăţi

Risipitor de sine...

Sunt acel teoretician a fericirii
a cărui teorie foloseşte lumii
şi nicidecum mie...

Poezia mea e o terapeutică pură
pentru alţii, nu şi pentru neantul
din inima mea.

Prin ea, am eliberat oamenii
de frica de moarte şi de viaţă,
iar pe domnişoare –
de tulburările sufletului,
de stupiditate, de resemnare,
de prejudecăţile virginităţii şi
de prăpastia necunoaşterii gramaticii
limbii române...

Sunt un risipitor de sine
înduioşat de soarta aproapelui
şi departelui meu...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S. for Love!

timpul acesta nu ştiu dacă privilegiat
în care orice nefericire este sacrilegiu
cum a strivi în indiferenţă mâna înluminată
cu neprefăcătorie întinsă de Dumnezeu

aşa că dăm drumul narciselor în pline zăpezi
ca unor herghelii niciodată eliberate
de sub povara propriilor copite
lacul îşi reprimă neliniştile în aripile desfăcute
spre interiorul descătuşat al pământului

Poeţii reabilitează lumi
nicio răzvrătire a trestiei:
metaforă maronie
intrată în realitate

cuminţi pajiştile renunţă la prejudecăţi
abdică de la virginitate atâta vreme cât au
certitudinea acelui "cu totul altceva"

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu inimă nebună de iubire

Tu, inimă fisurată de plânset şi furtuni,
Dragoste, minciună ai ştiut s-aduni!
Paradox ce sunt... la capătul de cer,
În inimă-mi jelesc toate nestingher.

Inimă nebună, tu alergând mă duci
Pe culmile înalte şi sub oceane adânci!
Cea-nlănţuită în cuşcă – a mea iubire...
Mâhnită din prejudecată, frică şi rănire.

Mereu mă uit în sus şi-ncerc să Te găsesc,
Dar preţul e prea scump la cât eu nutresc...
Am fost azi o zăbală a drumurilor nori
Şi-am adunat de sus aşa multe comori!

Tu Doamne mă alini şi-mi dai şi desfătare
Dintr-ale noastre ierburi albite de chemare...
Fost-am urzica vieţii ce-acum o căutaţi,
Sunt verde-n limpezirea ce nu o mai blamaţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război civil

Zadarnic raţiunea-mi se revoltă,

Şi mă sfărâmă-n sute de bucăţi;

Când stivui a instinctului recoltă,

Mă zbat sub munte de prejudecăţi...

Eu ştiu că viaţa-i crudă şi haină,

Când oropseşte câte-un biet destin,

Că oropsitul n-are nici o vină,

Dar mi-e, în suflet, cupă cu venin...

Un prunc cu cod imun deficitar,

Eu ştiu că nu-i prilej de-ameninţare;

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Affamati come lupi

primăvara îşi brusca florile
germinaţia firească devenită intempestivă
precum o mamă grijulie odraslele proprii le dojenea
le grăbea să treacă de "stadiul acesta"
şi pomii şi-au mascat frica/ delirul saltimbancic
al iremediabilului luat-în-posesie

cineva se atingea cu o margine de o alta
creasta unui ararat ieşindu-şi din sine
ca o sabie... ca o anxietate
se schimbau ceruri
la rostirea cu intonaţie gravă-hiatată
într-o oră de franceză ca-ntr-o primă oră de (ne)viaţă

se punea de-un cosmos?! de-o (altă) moarte?!

damă ajunsă la maturitate
pădurea şi-a rotunjit trunchiurile
datoriile în veci neachitate ale omului
către soartă

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopotele în turnul amintirilor...

Ieri, mi s-a dărâmat un vis măreţ,
visul dragostei, cândva puternic şi foarte optimist.
Pe cât de greu l-am construit în timp,
atât de uşor a fost abandonat de el, de omul drag;
El, un om simplu,
asemeni celor care se joacă uşor cu sentimentele oamenilor,
fără nici o prejudecată.
M-am consolat cu gânduri pozitive impuse, foarte greu,
spunându-mi că dragoste cu sila nu se poate
şi că orice sfârşit este un nou început, dar...
Dar, în naivitatea mea, nu înţeleg totuşi uşurinţa
cu care unii oamenii aruncă în coşul uitării
toate sentimentele frumoase adunate cu migală în timp,
dărâmâd fortăreaţa dragostei fără nici o remuşcare,
din motive cum nu se poate mai mărunte.
Ştiu bine, că orice început are şi un sfârşit,
sau că din prea multă dragoste se naşte involuntar gelozia, ura...
dar maturitatea sau conştiinţa oamenilor,
nu mai ajută chiar la nimeni şi la nimic?
dar prietenia? numitorul comun al atâtor ani petrecuţi împreună,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (3 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laeti et Errabundi

Voiajurile intrepide
(Ce grea odihna pare azi!)
Cu steamere şi cu rapide.
(La ce-mi slujeşte-at home-ul gras?)

Mergeam haihui – mai ţii tu minte,
Tu, călător pierit în cale –
Sorbiţi de aerul fierbinte,
Fantome, două, joviale!

Cu pasiunile hrănite –
Cu-obrăznicie – peste poate,
Cinsteam vacanţe înmiite.
Iar simţurile, ponderate,

Dau tinereţe, înfrăţire,
Şi inimile slobozite
De a muierii miluire,
Prejudecată părăsită,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!