furnici şi moarte

* * *

Furnică paşii
Cu oamenii,
Şuvoiul în zbor.
Se nasc,
Se ridică,
Coboară,
Înoată,
Lucesc...
Până..... mor!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipul drumului...

Nisipul drumului
Lucea sălbatic;
O amară căldură
Îmi furnica mădularele.

Întocmeam către unii
Răspunsuri curtenitoare.
Trecuseră luni
De când vroiam să mor.

Văzduhurile lumii
Păreau a se-ngusta;
Orizontul cu munţi
Mă strângea ca o cască.

Două luni de când
Noapte şi zi
Îmi scorneam noime
De amânat moartea.

poezie clasică de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greieraşul

Cri, Cri, Cri, furnică Cri,
Greieraşul iar veni
La furnică să cerşească
Şi mâncare să-i gătească.
Cri, Cri, Cri, furnică Cri,
Vara mâine o veni.
N-am sa mai cerşesc la tine,
Am să cânt de azi pe mâine.
S-asculţi cântecelul meu
Furnicuţă nu-ţi e greu:
Cri, Cri, Cri, furnică Cri!
Ţi-oi cânta pân-oi muri.

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conversaţie

Netezeam părul unei furnici
iar moartea la umbră îşi agăţa un suflet
între urzici
cu ocazia asta am putut avea
o conversaţie
diferită
în care ea tăcea
eu tăceam
furnica tăcea
uimită
şi sufletul avea iritaţie...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei hoaşte care vrea să se mărite

De spate-i cocoşată, nu are dinţi în gură,
Iar faţa-i e brăzdată cum e o arătură,
E surdă de-o ureche, privirea-i e saşie,
Şi e aşa uscată de parcă e-o scrumbie.

La mers se poticneşte şi-i tremură o mână,
Îi scârţâie genunchii şi părul parcă-i lână,
Iar ţâţele-i atârnă ca rufa la uscat,
Doar pielea e de ele, că-aproape au secat.

Şi totuşi o furnică ai dragostei fiori,
În pat se zvârcoleşte din seară până-n zori
Şi vrea să se mărite, visează-orgii carnale,
Deşi de-o vreme Moartea îi dă mereu târcoale.

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (11 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naiva închipuită

Într-o vreme şi eu aveam un creier frumos,
Îţi spuneam: uite, ce frumos îmi curge sângele.
Uite, ce curată e moartea mea lentă.
Într-o vreme şi eu miroseam a zăpadă.
Rochiile mele grele aveau un înţeles,
mâna mea stângă iubea mâna ta dreaptă.
Într-o vreme îmi puneam cercei
şi te aşteptam pregătită ca o mireasă.
Creierul meu frumos
supravieţuia nebuniei tale de seară.
Până şi familia toată pleca la vânătoare de capre
pentru ca tu să priveşti îngerul de aproape.
Într-o vreme noi doi aveam limbile moarte
dar vorbeam cu furnicile,
înălţam zmeul
şi vindecam rănile Castaliei toate.
Dam buzna cu floricele, căpşuni din tării
în limbile vii.
Într-o vreme nici tu nu erai atât de departe
şi carnea mea dulce

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bondarul leneş

O furnică mititică,
Cât un grăuncior de mei,
Duce-n spate o greutate,
De trei ori cât boiul ei.

Pe cărare-n jale mare
Plânge un bondar ciapcin:

- Mor de foame
Şi n-am poame
Şi-aş munci
Dar n-am stăpân!...

- Hai şi-mi cară din povară
Şi sunt gata să-ţi plătesc.
- Cum n-aş merge! Dar pe lege
Jur că nu pot să muncesc!...

- Vai de tine! Ce ruşine
Leneşule cerşetor,

[...] Citeşte tot

fabulă clasică de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria

Timpul stă captiv într-o clepsidră de nea
Dar fără să vreau am călcat pe ea,
Am spart timpul şi mi-a tăiat talpa
Nu curge sânge că a îngheţat ca apa.

Dacă eram mai atent trăiam veşnic
În zadar lipesc cioburile vieţii de nemernic,
Vidul a fost distrus iar acum timpul curge
În valuri de nisip ce trupul mi-l frânge.

Am făcut cioburi infinitul cu al meu călcâi
Acum în rândul de muritori sunt cel dintâi,
Acum timpul arde ca în focurile iadului
Iar viaţa iubeşte tortura sufletului.

Starea mea tristă de fericire izbucneşte
Timpul infinitatea şi nemurirea o iubeşte,
Pentru că timpul e rege în abis
El stinge speranţe când tu vise ai aprins.

[...] Citeşte tot

poezie de Miron Iustin (4 martie 2017)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am de unde felinare

Iar o pană de curent
Când aveam mare nevoie
Mult mai mult decât Ahoe
Într-un mediu recurent

N-am de unde felinare,
N-am de unde lumânări
Când furnică pe spinări
Spaimele din nopţi călare;

Parcă mi-au bătut în poartă
Morţi bătrâni din paraclise
Înviind în manuscrise:
Cele de la Marea Moartă

Parcă sunt la o răscruce
Dincolo de care, ce e
Obsesiv ca o idee,
Conturează-se o cruce.

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuie antică în ruină

Pe voluptatea care rotunji frumosul pântec,
încât e prins în piatra - vecinic cântec -
se reazimă acuma prăfuite tufe de urzici...
Din rănile frumoasei coapse ies furnici...
Iubirea a creat această mică şi subtilă gură
pe care dalta a sculptat-o în căldură...
Acum, în al iubirii cald şi dulce leagăn,
îşi face plasa "cap de mort", păros păiangăn.
A fost creată fruntea într-o lungă meditaţie
din care n-a lipsit o voluptuoasă graţie:
ideea fecundată de eterna frumuseţe...
Din acest gând cuprins în suprafeţe
şi ros de ploi, de geruri şi de gârle,
ies guşteri, scolopendre şi şopârle.

poezie clasică de George Magheru din Capricii - Cartea cosmică (1929)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!