Poezii despre furnici și noapte
poezii despre furnici și noapte.
Arde zăpada
Arde zăpada noaptea cînd te-ating,
Gândul meu nu simți cum te furnică?
De dor la tine-n brae să mă ning,
Știu că de troiene nu ți-e frică...
Arde zăpada ziua când te chem,
Peste pământ e-atâta gălăgie
Și amândoi nici nu mai știm ce vrem
Atunci când suntem duși în Poezie.
poezie de Nicolae Nicoară Horia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nisipul drumului...
Nisipul drumului
Lucea sălbatic;
O amară căldură
Îmi furnica mădularele.
Întocmeam către unii
Răspunsuri curtenitoare.
Trecuseră luni
De când vroiam să mor.
Văzduhurile lumii
Păreau a se-ngusta;
Orizontul cu munți
Mă strângea ca o cască.
Două luni de când
Noapte și zi
Îmi scorneam noime
De amânat moartea.
poezie clasică de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte pustie
Parcă-am rămas eu singur pe pământ,
În cer, ca-ntr-o clopotniță uitată
E-un clopot greu care-a uitat să bată
Cu funia purtată-n nori de vânt.
Cum înainte nu mai este vreme
În urma mea, din nu știu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu știu cine să mă cheme.
Și pașii mei rasună după mine
Ca niște bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot in jur așa prelung,
Tot golul-n care nimeni nu mai vine.
Începe a umbla singurătatea,
În jurul meu ca o mulțime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care
În mușuroaie mari, pustietatea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte pustie
Parc-am rămas eu singur pe pământ,
În cer ca-ntr-o clopotniță uitată
E-un clopot greu, care-a uitat să bată,
Cu funia purtată-n nori de vânt.
Cum înainte nu mai este vreme,
În urma mea, de nu știu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu știu cine să mă cheme.
Și pașii mei răsună după mine
Ca niște bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot în jur așa prelung,
Tot golu-n care nimeni nu mai vine.
Începe a umbla singurătatea,
În jurul meu ca o mulțime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care,
În mușuroaie mari, pustietatea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez din Povestea omului (1923)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mușuroaie
O stea m-a călăuzit la acești sâni,
Ca la două, albe, mușuroaie cu minuni.
Eu nu vin de la răsărit, ci de la apus.
Dar tot aici steaua m-a condus,
Îngenunchez la sânii tăi, ca magul.
Și nu mai pot de dragul lor, de dragul.
În ei furnicile lucrează de cu noapte,
Furnicile care dau lapte.
Că este pace ori război afară,
Retrase-n munți furnicile tot ară.
Trebuie lucrat într-una acest, lut.
Unde e veșnic ceva de făcut.
Ca la fântâna cea de lângă casă,
Ce cumpăna în noapte și-o apasă.
Obrazul lasă să-l îngrop în sâni,
Ca-n două mușuroaie cu minuni,
Mormântul din care, fără-a osteni,
Voi învia a treia zi.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul acord de baiaderă
Bastonul, pălăria, o plimbare
Prin anii răvășiți de întrebări
Cavalerii nopților, călări
Pe ulițele strâmte, fiecare
Albastru fulger cade și despică
O cremene ce închidea un drum
Amândoi văzurăm și tăcum
Frumusețea florii de sipică
Ești mai bogat dar nu trimiți misive
Deși atent, ți le-aș citi pe față
În ochii tăi aceeași dimineață
Cu vechi accente grave, depresive
Și lumea-ntreagă doar o cușcă
Pe care noi, furnici mărunte
Urcăm în spate câte-un munte
În uniforme cu vipușcă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte pe Caraiman
Scoboară degrabă ciobanul
La târlă cu oile lui.
E seară pe culme, și nu-i:
Se-ntunecă-ncet Caraimanul
Cum nu-l mai văzui.
Stau neguri pe Jepi, pe Furnica,
Și neguri pe Vârful-cu-Dor:
Se lasă din umedul nor
Tăcerea și noaptea și frica
Pe culmile lor.
S-a stins după muceda stâncă
Și ultimul roșu de-apus.
Deodată, cu soarele dus,
O noapte cumplită și-adâncă
Se varsă de sus.
Iar alta se urcă din vale
Cu spaima eternei tăceri
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre obiceiuri...
Sora Sfântului Ilie este furioasă...
Oare de ce?!
Poate că fratele său
A uitat să o invite la petrecere.
Sau poate că este furioasă
Pe furnicile cu înfățișare de oameni.
Biciuiește cu fulgere pământul...
Cu foc și apă omenirea adapă.
O vară capricioasă
Din care nu putem înțelege
Și nici deosebi
Vântul de șoapte,
Tăcerea de vuiet
Și noaptea de zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cununile de laur
Parcă-am rămas eu singur pe pământ,
În cer, ca-ntr-o clopotniță uitată
E-un clopot greu care-a uitat să bată
Cu funia purtată-n nori de vânt.
Cum înainte nu mai este vreme
În urma mea, din nu știu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu știu cine să mă cheme.
Și pașii mei răsună după mine
Ca niște bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot în jur așa prelung,
Tot golul-n care nimeni nu mai vine.
Începe a umbla singurătatea,
În jurul meu ca o mulțime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care
În mușuroaie mari, pustietatea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nordul e tot acolo...
Mulți se întreabă,
Puțini răspund,
Nu te mai caut...
Greierii dansează singuri,
Furnicile știu
Că e mai bine azi.
Cere-mi mai bine o comoară,
O piatră neprețuită,
Inelul e doar metal.
Sufletele calde
Au hainele găurite
De prea multe îmbrățișări.
Noaptea se rușinează,
Nu mai am brichetă,
Ochii mei văd întuneric.
Descurcă-te oriunde,
Nordul e tot acolo,
La fel și inima mea!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre furnici și noapte, adresa este: