gânduri şi nebunie

În nopţi senine-aştern scrisoare,
Cu gând nebun că mă iubeşti.
În zori le rup cu-nfrigurare,
Ştiind că n-ai să le citeşti...

catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa mi-e gândul

Aşa mi-e gândul razna de o lună
că duc nebun la stele verzi arvună
două trei roabe doldora cu veşti
umplute la fântâna din poveşti

Aşa-mi sunt pline nopţile cu vise
că stau la coadă verbe ca să mi se
topească-n gând ca în furnal, cuminţi
la doar un cer de dorul de părinţi

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe câmpia aprinsă

Izlaz uscat
spice frânte de grâu -
fără somn
păstoresc risipite
albe pietre de râu

deschideţi
oare cine-şi adapă calul nebun
pe câmpia aprinsă

gând împietrit
izlaz uscat

golgota mea întinsă.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun

Zmintitul una ştie, una face:
De intrigă e bun, câr-mâr cu şoapta -
Stând Tronului d-a stânga, or d-a dreapta,
C-un gând saşiu reflectă-ncolo-ncoace!

Pe nebunia lui stă-n slavă treapta
Şi-a Domnului şi-a Doamnei, făr-de pace,
Pe cât le-aţâţă-n vrajba lui, tenace,
Cu încrucişate spade, veşnic, fapta!

Sub soliflamul dalb sau doliu negru
Nebunul pătimaş e-un sol integru!

Cu ochiul streşinit din zare-n zare,
Nu poţi să nu bănui d-unde, când, răsare!

El poate sta, ca un pumnal, la pândă,
Cu tragicul destin cobind osândă!

sonet epigramatic de Tudor George din almanahul "Planeta Şah" (1985)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisori

Iţi scriu şi acum scrisori imaginare
Căutând orbit lumini de felinare
Să văd măcar,
Am obosit s-aud doar sunet de cicoare.
Îmi pipai scrisul încet, nesigur
Citesc cu mâna şi mă-nfrigur
Pierdut, absent.
Nebun, desigur.
Citesc din nou acum văzând
Fiori mă trec, un negru gând
Sunt pete doar.
Niciun cuvânt.

poezie de Ana Nistor (noiembrie 2011)
Adăugat de Ana Nistor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul

Ce schimbătoare e la munte
Lumina; cât ai scăpăra,
Un curcubeu a-ntins o punte
Din casa mea pân’la a ta.

Şi-un gând, un gând nebun îmi vine!
- Aşa-s poeţii uneori –
Să mă avânt până la tine
Pe puntea asta de culori.

Cu fruntea de lumini brăzdată
Să urc tăriile cereşti
Şi, când nici nu te-aştepţi, deodată
Să-ţi bat cu degetu-n fereşti…

Dar când să urc, frumoasa punte
S-a dărâmat, - ş-acuma norii
Au tras perdeaua cătră munte:
Nebuni sunt, Doamne, visătorii!

poezie celebră de Dimitrie Anghel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecare

Trec printre oameni trişti, imaginari

Ca un bolnav de la reanimare

De când din viaţa ta eu am plecat

Nebunii invadează Satu Mare!

Ne sfâşie cuvintele, rotund,

Frezii ciudate cheamă înapoi,

Tăcerile în locul tău răspund

Ca un neant cuvintelor dintre noi

[...] Citeşte tot

poezie de George Terziu din Evadaţi din zăpadă (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul căderii în păcat

Iubito, unde te-ai ascuns?
Te-am căutat ca un nebun!
Momentul este oportun
Să-mi dai degrabă un răspuns!

Chiar crezi că eu sunt căpcăun,
Iar taina nu e de pătruns?
Iubito, unde te-ai ascuns?
Te-am căutat ca un nebun!

Paranormal eu am străpuns
Misterul ce acum ţi-l spun:
În staţiune la Neptun,
Subtil, cu gândul, te-am ajuns!

De ce, iubito, te-ai ascuns?

rondel de Mihai Enachi (1997)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Mi-ai spus ca să-ţi revin în gânduri
Când noaptea pleacă la culcare.
Dar Luna nu vrei să mă ştie,
Nu vrei să vin în Carul Mare.
Şi să-ţi apar în rânduri veşnic?
Nu ştiu nici rime să adun,
A-ţi sta în gând sub cer de stele
De toate visele să-ţi spun.
E doar secretul dintr-o rugă
Mânată de un vis nebun,
N-aş vrea ca să-ţi încurc din drumuri,
Nici gândul meu nu ţi-e comun.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O cascadă de albe gânduri
se revarsă peste pajiştea visului
potolindu-mi setea de veşnicie
lacrimile muiate în albastrul nopţii
mi se zvânta la soarele iubirii...
doar tu si eu ne legănăm
în paşi nebuni de vals,
exersând dansul fericirii
adesea, ne impiedicăm
în ritmul alert al pasiunii
dar mă las îmbrăţişată
de stelele pereche
ce imi luminează paşii,
imi spăl cuvintele şi dorul
în privirea nostalgică a lunii
le îmbrac în taina visului ei,
să-ţi umplu gândurile, iubite,
cu flori de nu-mă-uita
ce au parfumul sufletului meu.

poezie de Elena Lavinia Niculicea (4 august 2011)
Adăugat de Elena Lavinia Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!