Poezii despre gânduri și poduri
poezii despre gânduri și poduri.
* * *
Clădesc gând peste gând
să fac pod la tine să ajung
să fi singura din univers
ce pășeste spre etern
sfințind al meu vers
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ochiul furtunii
era atât de aproape.
Tu despicai apa
în două, și clădeai
podul de gânduri,
altarul din care mă rog
să nu fim noi
jertfa din ochiul ce arde.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacustră
De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând...
Sunt singur, și mă duce un gând
Spre locuințele lacustre.
Și parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbește-un val -
Tresar prin somn și mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleași vremuri mă găsesc...
Și simt cum de atâta ploaie
Piloții grei se prăbușesc.
De-atâtea nopți aud plouând,
Tot tresărind, tot așteptând...
Sunt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: George Bacovia
E iarna și....
E iarnă și soare cu dinți,
Ce mușcă parcă din amurg,
Și pașii tăi de ieri, cuminți,
Acum în mine se tot scurg...
Azi între poduri pe alei,
Era mai pustiu ca oricând,
Doar vântul sufla printre tei
Și parcă la mine în gând..
Plecași și tot încremenise
Și vechiul ceas, neobosit
Întâia oară se oprise,
În urma ta, a amuțit...
Rămase numai iarna iar,
E frig și începu a ninge,
Și mai o noapte-n calendar
Iubito, fără tine plânge...
poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balanța
Podul palmei tale ține
Tâmpla mea pulsând ușor,
Când cu gând de răpitor,
Gura ta, ca un trișor,
Își ia tot ce îi convine.
Și nu vreau să fiu datoare!
Iau și eu pe apucate,
Îmi fac singură dreptate,
Chiar dacă-mi adun păcate,
Devin eu corupătoare.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa veche
Cade ceața mantie grie
Peste-orașul adormit,
Înghițind a curții vie
Și salcâmul desfrunzit.
Vremuri calde au murit
Și bunicul credincios,
Casa veche-n amintiri,
O păstrez sfios.
Doar prin podul părăsit,
Printre lucruri prăfuite,
Un vrăbete zgribulit
Stă cu-aripile lipite.
Noaptea umple de fantasme
Cerul negru, ceața deasă,
Prizonieri fugiți din basme
Ajuns-au la noi acasă.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Podul de piatră
E o punte care se aruncă singură peste apă
îi place să zburde peste râu. Nu pot
trece pe ea, dacă se așează singură.
Nici unui rîu nu-i folosește. Valurile
o privesc cu suspiciune, nimeni n-a pus-o acolo.
Arinii o văd ca pe un obstacol în cale
și așteaptă mână de om
să-i cioplească într-un pod ca lumea.
Satul din care sunt nu vrea să mă știe,
nu-i arde de nimic în aceste vremuri.
Rămân acasă cu gândul că am destul
sat în mine și nu-mi mai trebuie altul.
Până se va face un pod de piatră,
podul ăsta îl visez de copil.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între lumi
Înăuntrul copacului
născut în mine
de semințele
gândurilor lumii,
s-a strecurat un dor
aprins de zbor.
Îmi îmbrățișez frunzele
în căderea lor
spre rădăcinile
care susțin cerul,
protejându-le
de frigul uitării.
Închid ochii
și încerc să fiu.
Durerea lor
nu mă lasă să visez.
Arunc cioburi de pod
în toate direcțiile
în căutarea mâinii stângi
uitată cândva
[...] Citește tot
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
(... minuscul de dragoste)
ni se sărută podul palmelor,
degetele ni se cunosc încet,
falangă cu falangă,
atingere
în atingere,
dans cu aerul,
iar și iar,
luând istoria tandră de la început.
iubinde,
amprentele noastre se caută,
așa cum se privesc
două fotografii în ochi.
ești,
sunt
în gândul sângelui.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu și Prutul
eu veneam râzând spre tine
alergând pe o câmpie
tu treceai Prutul înot
fără barcă, fără pod
și-ai găsit în răzeșie
fată cu macii pe ie
fără un baltag pe masă
doar cu Ștefan pe o creastă
de pe margine de apă
gândul meu azi te dezleagă
de-amintirea ce te-ncearcă
cu ochi negri de olteancă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și poduri, adresa este: