Poezii despre genetică și gânduri
poezii despre genetică și gânduri.
Alchimie
Nu știu ce, ceva de la tine,
Mă năucește,
Din lăuntrul tău, nu știu ce,
Mă topește,
Îmi transformă celulele
În cazane imense, clocotitoare
De sentimente.
Gândul tău,
Îmi răsucește și mai rău
Spirala
De acid dezoxiribonucleic,
Într-un ritm de neoprit,
Aproape pandemic,
O reașază într-o coloană,
Ce tinde către plus infinit,
Iar eu sunt,
Într-o permanentă...
Plutire,
Într-o continuă metamorfoză,
De tine!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ADN-ul iubirii
Iubirea e diamantul
cel mai de preț
al sufletelor noastre rătăcite
pe un drum
fără început și fără sfârșit...
un giuvaer de
sentimente puternice
neșlefuite de nici un maestru,
înfiripate fără știrea
celor direct implicați,
ce schimbă-n tăcere
impresii și gânduri
de nimeni rostite,
dar de toți știute...
nisip mișcător
în clepsidra vieții,
cu fiecare particulă
ce cade în neant,
formând spirala ADN
moleculă a vieții,
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inuman de firesc
Așa cum, în orice chemare instinctuală,
Se regăsește primordiul oricărei căutări,
În memoria adn-ului din lumina virtuală,
Stau clipe nerostite de grație sau resemnări.
Fremătând prin gânduri de sinceră mărturisire,
Amintirile vibrează cu sensuri depline
Pe măsura clipei de-mplinire-n regăsire,
Atunci când exersează gustul neuitării de sine.
Fiecare lucru sau întâmplare ne-amintește de-un gând,
Așa cum gându-i o secvență de dorințe izvorâte din trăiri;
În această interacțiune, ne ducem viața constatând
Că cea mai mare parte a ei o trăim din amintiri.
În încleștarea acerbă cu destinul rival,
Multe dintre amintiri se prăfuiesc;
Cu timpul chiuind în freamăt de val,
Totul se scurge inuman de firesc.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slove - muguri de luceferi
culeg lumină de pe geana nopții
o strecor în suflet ca pe mărgăritar
am străbătut în viată multe echinocții
hoinărind ca vântul libertin solitar.
am alergat desculță prin vălătuci de ploaie
și am băut nectarul din crinul rourat
gânduri s-au tapetat pe pereți în odaie
stelele nemuririi mi-au dat visul curat.
valsul lebedelor pe lacul cu nuferi
pune în mișcare universul poetic
se-nverzesc cuvintele, muguri de luceferi
acoperă cu nimburi arborele genetic.
îmi port senectutea pe umerii teferi
conjugând iubirea cu cântul frenetic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemarea luminii
să mergem împreună pe drumul credinței
indiferent de nație și de culoare
avem în ADN puterea biruinței
suntem permanent energizati de soare.
sunt stele în cer dar sunt și pe pământ
îmi sunt călăuze să nu mă rătăcesc
prin beznele gândirii mă cheamă la cuvânt
prin labirintul vieții o scăpare găsesc.
unită cu Hristos trăiesc o magie
povara bătrâneții nu mi se pare grea
Duminici solare mă scot din nostalgie
în sfânta contemplare sorb rouă din zorea.
mă înconjor cu oameni creatori de minuni
împletesc crini regali și lumini în cununi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditații viscerale
sunt nefericită atunci când nu pot scrie
tristețea este gri ca vremea mohorâtă
dar mă încarcă totuși speranța cea vie
să nu mă las pătrunsă de gândirea urâtă.
mai am timp pentru toate am timp pentru iubire
căci mă înconjoară mulți prieteni dragi
lumea cu splendori o strâng în simțire
cu scenarii de film viață tu mă atragi.
am trăit extazul de iubire viscerală
azi o port în sânge și în ADN
și inima resimte menirea ideală
sufletul meu romantic arde în cremene.
transcend în meditații în starea specială
doar cu lumină solară vreau să semene.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
L-a privit cu ochii
aceia mari și s-a simțit
vinovat pentru ceea ce nu făcuse
ochii neobișnuiți de mari
intrau în creier prin ochii lui
sfredeleau adn-ul pupilele
gri închis și asta l-a înfricoșat
fiindcă știa că nu e pe măsura
acelei încrederi care-i citea
gândurile de om obișnuit
simțea că va veni un moment
în care o va dezamăgi
chiar dacă și-ar muta privirea
în altă parte
ochii aceia mari au analizat tot
se simțea împovărat
îi venea să fugă cât mai departe
să-și găsească un ungher întunecat
a simțit lacrimile cum îi udă
obrajii și se scurg pe podeaua
din dormitorul imens
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limita țipătului
Labirintul tăcerii
mă grăbeam să prind din urmă
trenul ultimei priviri
aruncată la voia întâmplării
printre gândurile mele chinuite
în iarba visului
Lanțul de lacrimi
doruri înnodate în același ADN
chipul umbrei descifrat
în raza sufletului
cu roua sărată
scobind obraz după obraz
chipurile mele
de tăcere
salcia cu lacrimile verzi
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina
Într-un sâmbur căzut întâmplător
în palma pământului
se aprinde lumina divină,
în comuniune cu un spirit dăruit,
sferă a misterului ce taina sufletului o alină.
Privesc bucata de pânză însuflețită
și văd gândul ce a înflorit emoția,
dragostea ce naște viața spre înălțare,
parfumul unui vis ce-i scris în stea.
Îmi plec căutarea spre bucata de lemn,
ce ascunde căldura mângâierilor,
amprentele falangelor prelungite
în forme și ascunzișuri,
sentimentul bucuriei sau durerilor.
Uimită vocea se pierde sub miracolul sunetului,
a vocii ascunsă în violoncel,
forma sublimă injectată în rădăcină,
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezlănțuire
Păcat să moară oameni în război;
Dar mai păcat să moară-n timp de pace!
A dat în clocot ura dintre noi
Și terfelim frumosul prin băltoace.
Urâm părinții; ei urăsc pe fii,
Toți suferim de-o gravă gelozie,
Ni-s ochii tulburi, au priviri pustii;
Trăim o generală amnezie!
Ni-i vorba fadă, ni-i cuvântul greu
Și suferă mutații de o vreme,
Ne-om pierde-ncet și sufletul ateu;
Pe limbă ne-au crescut și spini și semne.
De-atâta ură vom pieri curând;
Ființa omenească va dispare.
Ne-am pus implant în creier și în gând,
În ADN uri, baterii solare.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre genetică și gânduri, adresa este: