Poezii despre genialitate și lumină
poezii despre genialitate și lumină.
Tremura violent
în cămășuța lui prea strâmtă
pentru un poet așa de mare
nenorocit de prea mult geniu
stătea de veghe în jurul ultimului
volum de versuri ce avea să se scrie
era în chinurile facerii de poezii
cu lumina care-i venea direct în cap
se temea puțin să nu sfârșească
în focul creator ce a început
să-i încălzească la început pașii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă Limbii Române
Oricât am fi de buni sau răi vreodată
oricât am fi de falși sau de firești
ne regăsim sfioși cu toții, iată
în templul limbii noastre românești
Ea urcă din adânc, ca dintr-un crater
topind în lavă fiece cuvânt
căldură e, de stea, și alma mater
și n-are seamăn pe acest pământ
Oh, bocet e, și dans, și zeitate
care își paște turma între crini
e geniul bun ce-n tâmpla țării bate
Și dacă astăzi luminați trăim
și inimile noastre-s fermecate
cuvine-se, și ei, să-i mulțumim
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Poezii (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
O inimă pe jumătate - replică la poemul "Sufletul" de Lorin Cimponeriu
Câteodată ești genial
Stai și ascunzi informații frumoase
Respiri versuri pe nări
Și nu deschizi lumina niciodată
Stai departe, vorbești mult
Oare eu te voi mai asculta?
Prefer să stau în liniștea mea
Prin care inima nu va mai cerceta.
Prefer o viața fără fond
Un colț de rai și un confort
Prefer un trai mai bun și poate
O inima pe jumătate.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omului (la Lord Byron)
O! tu, ce încă lumea nu știe al tău nume,
Unu muritoru sau demonu, ce spiritu fuși în lume
Sau bunu sau fatalu geniu, Byroane! ori cum fie,
Iubesc d'a tale cânturi selbatec'armonie,
Precum iubesc și vântul și trăsnetul când cade
ș'amestec al său urlet cu vifore turbate!
Te'ntoarce, îți ia rangul la prima-ți stea divină,
În rândul celor apți de glorii de lumină,
Ce Domnul c'o suflare le-a dat însuflețire,
Spre amoru și spre a crede, să cânte a lui mărire!
poezie celebră de Lamartine, traducere de Alexandru Pelimon
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
După furtună
Nu se mai luptă crengile-ntre ele,
La țărmuri barca nu se mai frământă-
Oștiri de valuri, ce sălbatec cântă,
Nu-și mai arată pumnii către stele...
Din nori apare luna, ca o sfântă,
Gonind din lume visurile rele...
Pădurile, cu stropi pe rămurele,
În strai de diamante se-nvestmântă.
În lung și-n larg - tăcere și lumină...
Natura se-oglindește-n ea, senină,
Uimită de schimbarea ei la față.
Al lumii geniu, împăcat cu sine,
Se odihnește-o clipă pe ruine,
Visând o nouă formă de viață.
sonet de Panait Cerna (1913)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jonathan Swift Somers (Autorul Spooniadei)
După ce ți-ai îmbogățit sufletul
Până la prea plin
Cu lecturi, gânduri, suferințe,
Cu înțelepciunea multor personalități,
Cu știința de a interpreta priviri și tăceri,
Cum și a pauzelor care preced momentul marilor transformări,
Cu geniul divinației și al profeției,
Încât ți se pare câteodată că ții întreaga lume
În căușul palmei tale
Ei, dacă, prin acumularea atâtor puteri
În cuprinsul sufletului tău,
Sufletul ia foc,
Atunci răul din lume este expus luminii și făcut cunoscut
Tu, fii mulțumit dacă în ora acelei supreme revelații
Viața nu-ți joacă cumva o festă.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul destinului
În lumină înaltă umblați
Pe un dulce tărâm, fericite voi, Genii!
Strălucite, zeiești adieri
Ușor vă ating,
Ca degetele femeii la harpă
Sfintele strune.
Fără ursită, precum adormitul
Copil, respiră Cereștii;
Cast ocrotit
Într-un mugur de rând
Înflorește de-a pururea
Spiritul lor,
Iar ochii, preafericiții,
Privesc în tăcută
Pe veci claritate.
Ci nouă nu ni-e lăsată
În niciun loc alinarea,
Se petrec și se surpă
[...] Citește tot
poezie celebră de Friedrich Holderlin, traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poporul meu poem
Colbul adunat pe străzi
Se odihnește pe brațele noastre obosite.
Azi ne tratează iarăși ca pe prăzi
Cu aripile ponosite.
Zăpada libertății se topește
Ca plânsul geniilor românești
Care acum se războiește
Cu tunuri și cu palme seci.
În noaptea caldă și albastră
E luminată lumea-ntreagă de-un popor
Ce își găsește azi drumul spre casă
Pe un tărâm ce încă n-a apus de dor.
Să fim lumină seara asta!
Să fim lumină noaptea asta!
Până n-o veni năpasta...
Și până n-o fi, iarăși, prea târziu...
[...] Citește tot
poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Eminescu nu a murit.
El doar ne călăuzește
de la înălțimea transcedentală
a geniului absolut
în desăvârșirea epopeei naționale
fără de sfârșit
pentru ca prima limbă vorbită de oameni
cea mai frumoasă
să se ridice
în altarul sacru al iubirii de neam
la înălțimea dumnezeirii care a creat-o.
Eminescu nu a murit
numele lui este numele mirului sacru
din Liturghia Cuvântului românesc
este lumina Luceafărului călăuzitor.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buticul de flori
Buticul de flori
Vai...!
Zâmbete roze
Cu aripi egale...
Ce leagăn ciudat va născut?
Ce mâni de iubire,
Ce farmec de zare
Din tainicul dor va făcut?
Atâta lumină
Pătrunde în suflet,
Atâta elogiu se-nvârte în nări,
Parfum de speranță
Cu ultimul sunet
Deschizi elocvența în văi!
Minune-a minunii...
Extaz și candoare!
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ghidora (19 februarie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre genialitate și lumină, adresa este: