Poezii despre genialitate și talent
poezii despre genialitate și talent.
Scrisoare către un copac
Stejar, ori fag, ce vei fi fost,
A tale "moaște" vor să-nvie
Chiar transformate în hârtie
Pe care scrie-acum un prost
Să-ți faci iluzii, n-are rost,
Nu scriu pe tine poezie
C-ar fi curată tragedie,
Talentul meu e cam anost.
Dar o speranță se arată,
În soarta-ți ce părea ingrată
Și-n lumea asta mult umblată,
Ai exista chiar și-un mileniu
De-ar fi hârtia reciclată,
Și-ajunge-n mâna unui geniu.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celebritatea
Faimă, glorie, renume,
Reputație în lume,
Însușiri de mulți dorite
Și de lume prețuite.
Ești celebru, renumit,
Când mari cauze-ai slujit,
Ști'nța, arta, poezia,
Muzica, democrația.
Ești celebru prin talent,
Când ai geniu, evident,
Unii sunt prin modestie,
Mulți prin marea lor... prostie.
pamflet de George Budoi din Dicționarul prostiei (3 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alt Graal
Stătea un cal
Pe piedestal;
Jos, totul îi părea banal:
Oraș cu iz de carnaval,
Tablou real
Dar teatral.
Un gând frugal
Și anormal,
În mintea lui de animal,
Încolți, ca un vis astral:
Ar fi vital
Și genial
Ca el să devină vocal
În acest univers oval.
El, cerebral,
Inițial,
I-ar dezbăra de-al lor carnal
Concept de trai occidental,
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea poetului
O, rege, răzbunare, răzbunare!
Îți cad la picioare.
Fii drept și pedepsește pe cruntul ucigaș
Osânda lui în vremuri viitoare
S-arate lumii dreapta-ți judecată,
Să fie-o pildă pentru ticăloși!
(din tragedia "Venceslas" de Jean de Rotrou)
Sclav al onoarei, suflet drept,
Jignit de clevetiri mărunte,
Poetul cu un glonte-n piept
Muri plecându-și mândra frunte!...
Ocara lumii și minciuna
L-au supărat, nu l-au supus,
Și singur ca întotdeauna
S-a răzvrătit... și-a fost răpus!
Răpus! Ce rost mai are plânsul
Și corul laudei deșarte
Și scuza foanfă pentru dânsul
În fața împlinitei soarte?
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihail Lermontov din Poezii (1959), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape fabulă
"Prostia are talentul de a fi insistentă" (Albert Camus)
"Spiritul de contradicție e personalitatea prostului" (G. Călinescu)
Să stăm în pătrățica noastră
Ar fi un lucru lăudabil!
O cioară crede că-i măiastră...
E trist, hilar, e lamentabil...
Când jalnica ei croncăneală
Se-nvârte ca un bumerang,
Prestația-i,(doar o spoială),
O face-a crede c-are "rang".
Nici ea nu se mai recunoaște!
E "ambetată", "delicată"...
Și "ghiersuind"(sau gherțoind) pe lângă moaște,
Cârâie "fin", sofisticată...
Se crede un alb porumbel
Cu glas ca de privighetoare
[...] Citește tot
fabulă de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țuțu
Personaj simbol de ratat;
Exempl-unei comune fade
Unde din viață timpul roade
În palme mari... destin crăpat.
Este un păpușoi de ceară
Topit în mințile golașe
Ce cred în școli de prin orașe
Ce idolu-a urmat cu fală.
Îi reprezintă inteligenți
C-un an făcut la facultate;
E geniul cel cu multă carte
Ce face proiect la petenți!
Este talentul pur, schematic,
Uitat într-un burduf jegos,
Ajuns un cerșetor zelos
Pe vorbe pentr-orice tematic.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țiganpoiada
L-ai crede un bătut de soartă,
Cum merge pe șapte cărări,
Băut, jegos, cu chef de ceartă,
Duhnind a țuică și țigări.
Cu gânduri negre se îndreaptă
Spre casă, care-i un bordei
În care, încă, îl așteaptă
Piranda și trei puradei,
Și bombăne, nu-i e rușine,
Se clatină, ca omul beat,
În casă, nici nu intră bine
Că se și pune pe urlat.
Dar toți ai lui nu-l bagă-n seamă,
Obișnuiți cu starea lui,
Și doar în gând îl mai blesteamă,
"-Să-i moară lui!", nebunului.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul
Un parfum e-o simfonie
De mirosuri, o magie,
E-un poem fără cuvinte,
Care îți rămâne-n minte.
Lumea bună sigur știe:
Un parfum e-o poezie,
Poezie olfactivă,
Minunată, expresivă,
Scrisă cu esențe rare,
Cu mult suflet și răbdare,
Cu știință și cu har,
Cu talent, cu geniu chiar.
Cum spunea un menestrel,
Sunt parfumuri fel de fel
Și, de mii de ani încoace,
Multe-s afrodiziace.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Parfumul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Precursorii și urmașii (O schițare în versuri a istoriei literaturii române)
EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.
Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.
Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...
"Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit..."
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.
Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Permisiuni (distihuri inspirate după dictonul latin "Quod licet Iovi non licet bovi")
Ce-i permis abilului
Nu-i și imbecilului.
Ce-i permis academiei,
Nu-i permis și ageamiei.
Ce-i permis academiei,
Nu-i permis nicicum prostiei.
Ce-i permis academiei,
Nu-i permis și neroziei.
Ce-i permis activului
Nu-i permis pasivului.
Ce-i permis afectuosului
Nu-i permis și belicosului.
Ce-i permis afectuosului
Nu-i permis și ticălosului.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (10 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre genialitate și talent, adresa este: