geometrie şi poezie

Abstract – poem diamant

Mozaic
de forme
geometrice ciudate nedesluşite
în labirint şi-n spirală
privite de sus sau de jos
dintr-o parte sau alta
din altă dimensiune
genial tablou
neînţeles!

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fizica – poem diamant

Vectori,
Câmpuri electromagnetice,
Funcţii, derivate, integrale,
Ecuaţii cuantice şi relativiste,
Mecanică clasică, cuantică, cerească şi analitică,
Fisiune şi fuziune nucleară,
Optică geometrică, ondulatorie...
Toate laolaltă:
Fizică!

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie frumoasă

cu siguranţă albă
tristă e numai femeia
albă fragilă până la adn
nemângâiată
care trimite foto
grafii
în avantajul egalităţii
îşi mângâie buzele şi sufletul
cu poezie
iubeşte pe înserat
stând în planuri geometrice
şi desenând linii curbe

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de poezie

Că Trabantul nu-i BMW,
Ghinionul ăsta e!
Cu puţină simetrie poezia-i geometrie:
Limpede, stelară, vie - floare albă de hârtie.

Dă-i un vis fără hotare şi va fi în toate
Floare limpede, stelară, născută din moarte.
Starea ei dumnezeiască este flacără domoală,
Altfel scrisă n-o să fie decât litere de smoală.

Poezia-i omenească - biblică lumină adâncă,
Ea se arată-n nimbu' florii cântec zăvorât în stâncă.
Altfel doar cuvinte moarte unde glasul nu mai e,
Că le-ascultă numai surdul, A d 1 B d C.

poezie de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pedant

Pe cerul ancestral
La răsărit de eden
În punctul de extensie
Se întrezărea muza

Prin cortina străvezie
Revărsând cu emfază
Testul de paternitate
Freamăt ancestral

Tocmai predispus la rai
Ca vector emergent
Suspect de misterios
Poemul în devenire

Pedant şi paradisiac
Între logic şi endemic
Înger zvelt cu aură
Strălucire ce fascinează

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (22 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a descifra geometria destinului

te-aş întreba doamne despre prima zi
de ce a trebuit să faci mai întâi lumină
probabil că întunericul era deja
şi cuvântul doamne
poate că înaintea lui a fost un gând
că lumea ta nu e făcută din versuri scrise în vis
sau poate că eşti un poet şi visezi infinit
şi eu ce caut în visul tău şi de ce pot să mă-ntreb asta
ori sunt doar un fel de răzvrătit pe scenariul acesta tâmpit
cu naşteri şi moarte cu durere şi chin
înainte de orice alt răspuns însă
chiar dacă ego-ul meu oricum nu ar putea pricepe
aş vrea să ştiu de ce nu ai făcut numai duminici
în care să te slăvim mereu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometria necunoscută a simţurilor

Ce poţi spune despre miezul nopţii trecut
prin orele scurse
prin hanoracul peticit al timpului
devenit rotund din vremea când
desenam visul tangent al neliniştii
dintre orizonturi şi liniile drepte
configurate absolut dintr-o
oarbă întâmplare?

Geometria necunoscută a simţurilor
este vinovată.
înşiră simboluri la nivelul emoţiei
zâmbeşte pe sub mustaţă când îi este frig
adeseori rămâne un conglomerat de figuri
le face cu mâna alungând îndoiala
drept răsplată.

Norocoase sunt formele rotunde
sfârcuri de cuvinte himere curbate
din economie a spaţiului

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru zăpadă

Mireasă-a brazilor geometrici şi-a brazdelor însămânţate - solemnitate albă, rece, fatală, mută şi divină - tu vii cu graţii de Madonă sau de Fecioară bizantină şi pleci cu gesturi de bacantă, stigmatizată de păcate.

Nu te doreşte-aproape nimeni, deşi te-aşteaptă toţi să vii... Şi frumuseţea ta bizară n-o cântă nimeni decât, poate, îndrăgostiţii de imagini abstracte şi imaculate - cuminţii tăietori de lemne şi nebunaticii copii.

Şi totuşi, când cobori - suspectă, insinuantă şi egală - pe câmp, pe arbori şi pe ape, pe străzi, pe case şi pe noi, tu schimbi în plăsmuiri lunare întreaga pastă de noroi, iar pe Maria din Magdala o-mbraci în peplum de vestală.

Şi-n timp ce toţi, deopotrivă, pigmei şi umiliţi, simţim puterea-ţi magică ce-ngheaţă, distruge, arde şi creează, doar ciorile, sacerdotale te mai insultă şi-ţi pătează - cu ieroglifele lor negre şi stranii - albul unanim.

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa românească, XII, nr. 1 (martie 1920)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în arc de cerc

La ora de geometrie
rămân aşezat pe scaun
şi iau în considerare axul copacilor,
sau mai bine o pădure cu plopi
pentru că aici totul este aliniat.
Evitând calculele plictisitoare
în special atunci când sunt uitate formulele,
pentru a repera o simetrie în peisaj
nu folosesc instrumente,
doar privirea.
Corpul meu dispare şi el -
este desigur un semn bun;
caut figurile care se ascund aici
prin colţuri apărând unele unghiuri
a căror sumă o fac imediat
şi o proiectez în orice punct
ale cărui coordonate au ceva poetic.
Este chiar distractiv!
Apoi, mă gândesc la enunţul unei probleme
pe care o las în locul meu

[...] Citeşte tot

poezie de Julien Boutreux, traducere de Doina Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau

stau în apropierea liniştii tale
migrez sunetele într-un loc neumblat
pe o linie dreaptă

timpul dezordonat îmi aşază bărbia în mâini
şi gândul mi-l plimbă necenzurat
plin de ruine
în luciri de iad

sertarul potolit din scrinul suit pe vârfuri
umplut cu versuri se face gălbui

adio zare silită să m-aştepţi
te lepăd din privire cu tot cu cer şi stele
mă spăl de geometria ta în cifre
mă leg de cuvânt ca de-o sfoară
ţinând-o în mâna dreaptă întinsă
ca şi când aş putea să te ating când nu eşti.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!