Poezii despre ghinion și plâns
poezii despre ghinion și plâns.
Tot pe tine...
Când zâmbești, zâmbesc și eu.
Când ești tristă, plâng mereu.
Când greșești, te înțeleg
Și tot pe tine te aleg.
Când m-ajuți, îți mulțumesc.
Când mă cerți, înebunesc.
Când îmi ceri, eu îți ofer
Și tot pe tine te prefer.
Când ești speriată, te alint.
Când mă-ntrebi, nu te mint.
Când crezi că uit, îmi amintesc
Și tot pe tine te doresc.
Când îmi șoptești, te ascult.
Când nu-ți ajunge, aduc mai mult.
Când nu ai, eu îți fac
Și tot pe tine eu te plac.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Va veni toamna...
Va veni toamna
Curând și grăbit,
Soarele se duce trist la culcare,
Iar frunzele galbene-n jocul lor strâmt,
Hai -hui o pornesc în lumea asta mare.
Va veni toamna
Cu plete arzând,
Și haine de vânt, transparente, din ceață
Dar ne va saluta rând pe rând
În oricare tacută dimineată.
Va veni toamna
Vezi, parcă nu mai au loc
Cocorii și berzele să stea pe casă,
Va veni toamna
Și căt nenoroc
Să fim părăsiți de-a verii crăiasă.
Va veni toamna
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Ciubotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără de știre
Echilibristică concavă,
Voit perversă și bolnavă,
Sindrom de ins bătut în cap,
Fără de vlagă și posac,
Chemarea unui timp pierdut,
Distant, funebru și tăcut,
Regrete, jale, plâns și dor,
Scheleți dansând în dormitor,
Idei pierdute în văzduh,
Schițate vag dar cu năduf,
Forme schimbate între ele,
Colbul săltat de-un joc de iele,
Un suflet între aripi gri,
Album de poze cu copii,
Un mecanism fără de noimă,
Fluier, brădet, legendă, doină,
Doi lei, o chiflă și-un iaurt,
Smucire, vaiet, fugă, furt,
Înot, țigan, mal, înecat,
Răsfăț în taină, soare, iaht,
[...] Citește tot
poezie de Radu Bucelea
Adăugat de Radu Bucelea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magnolii plâng (dialog cu Ion Grigoraș și Liliana Trif)
Magnolii plâng și ramurile lor,
În unduiri, parcă se simt cum dor,,,
Mi-am sfărâmat iubirea pe trotuar...
Îmi plânge doina vieții-un felinar.
Cu marea ta de roz, de mov și alb
Sunt pregătită-n noapte să mă-mbrac.
Miros a floare și-a parfum de vis,
Numai iubirea mea s-a stins... s-a stins...
Cum nu sunt un destoinic marinar,
Mă-nalț pe val, mai sus mă-nalț pe val,
O lotcă fără șansa de a fi,
Mă-nalț mereu cu fiecare zi.
Dar lotca mea-i în doliu și-n derivă,
În urmă nimeni parcă nu-mi mai strigă,
Oh, nici un far nu-i să mă-ndrepte, vezi?!
Când spun că n-am noroc, acum mă crezi?!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la înălțarea definitivă
E o neșansă a întâlnirii mele
când stăpânitoare nu mai ești în trupul tău
mai zdrobitoare decât mine, decât ochii mei
pe care-i ascund sub ochelarii vremii
ca sub o ceață mereu străină.
Să ne împărțim bucuriile, să plângem durerile
să le cântărim ori să le spargem în bucăți
până la despărțirea de noi și de ele
cum răul de bine, frumosul de urât.
Du-mi prezentul pe buza prăpastiei
picioarele desculțe să calce pietrele
trupul să se înalțe drept din suferință
tot mai înalt și mai subțire
să urce-n cer împiedecându-se de îngeri.
Să-mi spui că și tu ești o mirare
cu care mă minunez în fața stelelor,
că suntem un fluviu ce desparte munții
dealurile, câmpiile și tot ce stă-n cale,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul pușcăriașului
Jugul anilor pe care i-am petrecut în pușcărie
Nu ne acordă drepturi: nu ni se cuvine nimic.
Nici loc în amvoane. Nici în strane. Nici glorie.
Nici putere. Nici aură de sfinți.
Nici drept la memorialistică, astfel se evită oboseala pricinuită
De plângerile noastre decolorate, sâcâitoare ca o durere de dinți,
Și pentru ca armatele de tineri să poată călări acum viața
Pe calea bătătorită de noi pentru ei.
Toate vor merge cum vor merge. N-are rost
Să trasezi urma roții în avans.
Un grăunte interior iluminat și suferind:
Ar putea, pentru orice situație, fi singura noastră recompensă,
Cea mai prețioasă nestemată dintre nestematele pământului.
Și, atunci, pentru a o duce neîntinată acasă,
Permite-le drepturilor noastre fantomatice să fie cel puțin:
Dreptul nemărturisit la o revanșă echitabilă.
Există un număr. Infinit de lung,
Comprehensibil numai chinezilor și rușilor,
Toți cei căzuți, exterminați, fără vină și fără probe:
[...] Citește tot
poezie clasică de Aleksandr Soljenițîn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regrete postume
Dacă aș putea, aș păstra tot ce am pierdut
și nu mă refer la avere,
mă refer la simțurile care m-au durut
și le-am iubit. Dulce putere!
Te-aș aduce înapoi, amară dulceață,
să bem cafeaua dimineață,
pe tine eu te-aș aduce încă o dată
cu privirea imaculată.
Dacă aș putea, ne-aș întoarce în tinerețe
să nu mai greșim în poveste,
naivitățile să nu ne mai îmbete
cu minciuni ținute discrete..
Te-aș învăța să știi să alegi adevărul
care acum ne doare în noi,
m-aș învăța să îmi prețuiesc și norocul
acela de-a fi unicul doi.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să-ți spun...
aș vrea să-ți spun secretul toamnei,
e arămiu și plin de flori,
e plin de amintirile iubirii,
e plin de cei rămași, ca noi
rămân în toamnă doar copacii,
ce au avut și au puțin noroc,
aceștia plâng din când în când pe alții,
ce-au dispărut răpiți de nenoroc
se cerne cerul peste frunze,
încet cu albul sclipitor,
copacii goi mai tremură în muget,
trosnesc în ramuri, singuri, goi
aș vrea să-ți spun secretul iernii,
dar nu îl știu căci încă nu-l pătrund,
știu doar atât că tainic gerul,
ne fură viața coborându-ne-n pământ
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decontul final
Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva,
Îți dau toți acești ani, îți dau viața mea.
Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
C-am găsit niște ani, să ți-i dau înapoi,
Anii noștri frumoși, anii noștri nebuni,
Am să-ți dau săptămâni, anotimpuri și luni.
Să mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu,
Și eu încă sunt viu,
Să mai treci să-ți mai dau câtă jale am strâns
Pentru-o oră de plâns.
Să mai treci pe la noi, care sunt numai eu,
Anii vechi să ți-i dau că m-apasă prea greu,
Să mai treci peste mări, să mai treci peste munți,
Să-ți aduc amintiri ca să poți să mă-nfrunți.
Să mai treci prin vreun loc unde-am stat și-am visat,
Fără pic de păcat.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amalgam
Mie mi-e vânt și ție ti-e pustiu,
Mulțumesc Doamne, că mai pot să scriu!
Tu fir de peruzea și colț de rai,
Eu biet ciulin, izvor de of și vai!
În lumea dreaptă-n care te găsesc,
Nu-i loc de NOI, nu-i loc de TE IUBESC;
Unde iubirea noastră-ar găsi loc,
E plin de venin și de nenoroc!
Între tine și tine te aleg,
Pân-ajung pe mine, să mă reneg;
Cu tine trăiesc o poveste tristă,
Dar fără tine, viața nu există!
Și n-am... și nu pot... și nu mai respir,
Un carusel mă-nvârte în delir:
Și ești... și nu ești... te am... nu te am,
O biată frunză sunt... și tu mi-ești ram.
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ghinion și plâns, adresa este: