Poezii despre hărnicie și suflet
poezii despre hărnicie și suflet.
Mama-i albinuță
Mama-i
albinuță harnică,
cu inimă darnică.
Dintr-o simplă mângâiere
îmi toarnă în suflet miere.
poezie pentru copii de Dumitru Delcă (21 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi credem...
Strămoșii noștri, Daci, au crezut în veșnicia sufletului.
Noi, românii, credem în veșnicia neamului nostru românesc.
Credem în hărnicia omului și în rodnicia pământului,
Credem în statornicia celor care, vremelnic îl locuiesc.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nouă zi
Când dimineața mă trezesc și privesc la cer.
Văd soare, nori și cum cad stropi reci din el.
Văd copaci și câmpii înverzite,
Văd oameni harnici, cu suflete înflorite.
Când dimineața mă trezesc
Și privesc în ochii tăi, mamă,
Văd atâta bunătate, văd un sfârșit de iarnă,
Care și în sufletul meu încet se destramă.
Când dimineața mă trezesc și deschid ochii încet
Și văd cum o zi nouă se naște, dispare orice regret.
Atunci mă simt ca Iisus în zi de Paște.
poezie de Vladimir Potlog (29 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Mi-e dor de oameni înțelepți,
Cinstiți și buni, de omenie,
De gospodari harnici și drepți,
De tata care doarme-n glie,
De mama care ne-a sădit
În suflete grădini de flori,
De cer aprins la răsărit,
Mi-e dor de frați și de surori,
Mi-e dor de mărul cel bătrân
Care rodește sub fereastră,
De nopți când adormeam în fân
Și de copilăria noastră,
De oameni blânzi ce m-au primit,
Punându-și sufletul pe masă,
Lângă colacul împletit.
Mi-e dor, mi-e tare dor de acasă.
poezie de Valeria Moroșan din Vrăbiuța norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul și călăul
După ce capul ei frumos căzu,
Omul cu gluga roșie, sclipitoare,
Proptit de stâlp, din părul lung văzu
Un trandafir căzându-i la picioare.
Și ca lovit de-un trăznet nemilos
Cu mintea și privirile confuze,
Îl ridică, fără să vrea, de jos
Și-l apasă, însângerat, pe buze.
Din clipa-aceea, zile, nopți la rând,
El care-a dus la moarte nepăsându-i
Sute și zeci de suflete plângând
Plânse amar, cu sufletul, la rându-i.
Și-ncins cu-o rasă neagră, plin de zel,
Porni să caute milă și iertare,
Erau atât de mulți uciși de el
Că-ntregului oraș cerea-ndurare.
....................................
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călugărul nevrednic
Bătrâna mănăstire își înălța pereții
Cu sfintele-Adevăruri pictate în icoane,
Și trupurile stoarse de asprele canoane
Cerșeau acelor chipuri lumina caldă-a vieții.
Câmpia semănată de Crist era în floare,
Și-atâți vestiți călugări, pierduți în amintire,
Își dăruiau silința trudind prin cimitire
Și morții aducându-i smerită închinare.
- Mi-e sufletul asemeni unui adânc mormânt,
Nevrednicul ei schivnic de-o veșnicie sunt
Și n-am nici o podoabă în jalnica-mi chilie.
O, biet sihastru-al lenei, când voi putea să știu
Din trista-ntruchipare a chinului meu viu,
Să fac un lucru-al mâinii și-a ochilor beție?
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul și marea [L'homme et la mer]
Om liber, marea veșnic o vei iubi plenar!
Marea-i oglinda ta; la suflet poți privi
În curgerea eternă a undei sale vii,
Căci hăul tău din spirit nu-i mai puțin amar.
Îți place să plonjezi în chipul reflectat
Și să îi mângâi ochii, și să îl strângi la sân,
Ca inima să uite de-al ei tumult hapsân,
Distrasă de-acest plânset sălbatic, neînfrânat.
Și tu și ea sunteți discreți și-ntunecați:
Căci profunzimea ta, om drag, e nepătrunsă;
Iar bogăția ta, O, mare, stă ascunsă,
Când cu atâta zel misterul vi-l păstrați!
Și iată cum s-au dus ani mulți, chinuitori,
De când nu aveți milă și sunteți învrăjbiți,
Masacrul și omorul ce mult le îndrăgiți,
O, veșnici combatanți și frați necruțători!
poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Componenta vie
Spunea tata vorbe cerebrale
Și mama învățături din suflet
Sfaturi înțelepte din bătrâni
Și bunica și mai multe
Și adânci povețe ne au lăsat
Căci n-am cunoscut
Nici unul dintre bunici
Și nici pe cealaltă bunică
Ei însă suplineau cu brio lipsa lor
Prin bunătate sârguință și tenacitate
Să nu te legi nici de un câine
Și să dai bună ziua la tot omul
Să fii blând și respectuos
Că blândul moștenește pământul
Și rămâneau impregnate
În minte în trup și în suflet
Dincolo de timp și de uitare
Cine-i bun de una-i bun și de alta
Cine nu aproape de nimic
Asta cu interpretări multiple
[...] Citește tot
poezie de David Boia (4 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Restauratorul de erori
Ce parte din mine are nevoie de acest text?
toate
mai ales copilul
copilul din mine
canibal și necrofag
ce se hrănește cu iluzii
și amintiri adânc îngropate
cu bucăți din speranțele resuscitate
dar...
erorile...
erorile nu îi plac
sârguincios le restaurez
le rememorez în fiecare zi
le țin într-un muzeu
talisman atârnat de gâtul sufletului
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rețeta poeziei
Ca să faci o poezie bună
Ai nevoie de o muză care
La ureche-n taină să îți spună
Despre ce să scrii cu-nflăcărare.
Și-ți mai trebuie un suflet darnic
Gata permanent să împărtășească
Și un cuget liniștit și harnic
Care zi de zi să te slujească.
Dar să știi că mai presus de toate
Ai nevoie de acea trăire
Care te împinge de la spate
Și pe care o numim iubire.
poezie de Octavian Cocoș (23 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre hărnicie și suflet, adresa este: