Poezii despre haiducie și timp
poezii despre haiducie și timp.
Amintire cu haiduci
În codrul verde nu se mai pierde
Nu se mai vede urma de cal
Pe la izvoare nu mai apare
Umbra călare-a vreunui haiduc
Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii și flintele haiducilor?
La drumul mare nu mai apare
Să mai omoare câte-un ciocoi
Să ia toți banii pentru țăranii,
Pentru sărmanii plini de nevoi
Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii și flintele haiducilor?
poezie clasică de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiducul
Intră în codru, în patria verde.
Mai stă o clipă cu mâna în barbă.
Gândește aiurea, la aur, la sânge,
și-și face inele de iarbă.
Va trebui să taie de-acum
potecile toate de-a curmezișul.
S-a pierde în munte, s-a pierde,
uitându-și de mumă și moarte.
S-a duce tot mai adânc până unde
se-nchid toamna șerpii subt stâncă.
Va să desferece duhul pădurii
și șipote negre cari cântă.
N-o să-l mai vadă nimeni cu anii.
Numai de sus pretutindeni
L-a dovedi cu țipăt uliul
și buha cu scurte jelanii.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de verde, dor de mamă
Auzi cum îmi cade lacrima pe iarba ta?
Și eu nu ți-am adus măcar un colț de pâine.
Doar tu coaci bine pâinea, cu cântec, cu ceva -
Acasă e amar, aici ești verde mâine.
E vremea șarpelui de oțel pe linii de marfare,
Și tac și taci, române, când trenul șuieră în gară!...
Stejarul simte veacul tragic, și negreșit se moare;
Copaci cu suflete tăiate s-au rușinat și au plecat din țară.
Rușine mi-e de moarte, de voievozi și de haiduci,
Că România îngenucheată ajunse cuib de cuci.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de Marian St. Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiducul
Intră în codru, în patria verde.
Mai stă o clipă cu mâna în barbă.
Gândește aiurea, la aur, la sânge,
și-și face inele de iarbă.
Va trebui să taie de-acum
potecile toate de-a curmezișul.
S-a pierde în munte, s-a pierde,
uitându-și de mumă și moarte.
S-a duce tot mai adânc până unde
se-nchid toamna șerpii subt stâncă.
Va să desferece duhul pădurii
și șipote negre cari cântă.
N-o să-1 mai vadă nimeni cu anii.
Numai de sus pretutindeni
1-a dovedi cu țipăt uliul
și buha cu scurte jelanii.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele
... Șapte iar
Și-mi pare că-i puțin.
Și-mi mai pare c-au furat din ele
Mâțele cu fosfor pe lumini,
Stăncile cu soarta pe cișmele.
Și-am să-ncerc de-a-ndoaselea apoi
Să le-nșir pe degete-fuioare:
Sâmbătă și vinere și joi...
Noaptea printre degete mă doare.
Nu-nțeleg, părinte,
și mă mir -
Șapte sunt și câtă măcinare.
Ca uimirea lângă trandafir,
Ca lumina dintr-o lumânare.
Dacă vii cumva de sărbători,
De-ale casei noastre să-mi aduci -
Zile mari încununate-n zori
[...] Citește tot
poezie de Ion Hadârcă din Zilele (1972)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara s-a agățat
în brazii bătrâni dincolo de deal
și umbra molizilor i-a dat un fior rece
s-a dat încet jos cu grația unui ano
timp de câteva zile a stat pitită
între două dealuri la taifas cu pârâul
ce șoptea basme cu zmei de pânză
povestiri despre haiduci îndrăgostiți
și rădăcini coborâte din ceruri
care mușcau pământul cu furie
a urcat pe-o frunză îngheață fără veste
cugetând că ar trebui să se arate
pe la ferestre să se mire lumea
plictisită de atâta așteptare se trage
în spatele perdelelor verzi și fără cloro
filă de carte veche pliată la colțuri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De mi-ar cânta, în zori de zi, cocoșul...
De-atâtea nopți privesc spre lună, stele,
Vecini, drumari, șoferi, m-au terminat,
M-aș bate cu tot felul de lichele,
De nu aș fi atât de surmenat.
Trec nori, acum, veniți de la apus,
Arar zâmbește luna, mititica,
M-aș repezi spre tine, cum ți-am spus,
De n-ar fi-n colivie păsărica.
Sunt singur și pustiu precum haiducul
Și aș veni să mi te iau în dar,
Să ascultăm, sub teii magici, cucul,
De n-ar cânta din ce în ce mai rar.
Acum sunt obosit, ca vai de mine,
Mai ațipesc pe canapea, ca moșul;
M-aș repezi ne-ntârziat spre tine,
De m-ar trezi, cu cântul lui, cocoșul.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discuție
În vis se-abate mama pe la mine
să vadă ce/cum o mai duc
da mamă, am de toate,-s bine
nu, nu trăiesc ca un haiduc
pe pat, nu, nu mai țin cărți vraf
curând am șters icoanele de praf
nu, nu s-au rupt, fiindcă sunt sub geam
pe Sfânta Filofteia, da, o am
da, mă închin atuncea când le șterg
nu, la biserică nu prea mai merg
de toate am, nu-mi trebuie nici bani...
doar tu nu ești, de-atâți și-atâția ani
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine Sunt
Sunt înger rănit al speranței ucise,
Sunt demon iubit de femei interzise,
Sunt copilul de ieri, rebelul de azi,
Sunt comoara ascunsă-n pădurea de brazi.
Sunt mierla pierdută în lanul de grâu,
Sunt izvorul din munte ce curge spre râu,
Sunt doina de jale, haiducii o știu,
Sunt șaua de roib lăsată-n pustiu.
Sunt nimicul de om, sunt nimicul de lut,
Sunt ziua de ieri... deci, timpul trecut,
Ce scurtă e viața aici pe pământ...
Doamne prin tine am aflat cine sunt.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doina de zbor
Foaie verde, frunză arsă,
Bunii mei povești îmi lasă
Peste viață, peste moarte,
Îngerul vrea să mă poarte,
să-mi arate...
Lume albă, lut în sânge,
Timpul inima-mi străpunge
Cu lungimea-i mărunțită
Șade-n poarta scârțâită;
dă prin sită...
Vorbă dulce, pui de munte,
Trec haiducii iar pe punte
Și se uită-adânc în apă,
Frâiele din ochi își scapă;
caii-adapă...
Cântec vechi, taină de rugă,
Nu îmi pare viața lungă,
[...] Citește tot
poezie de Anca Maria Morcovescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre haiducie și timp, adresa este: