Poezii despre hidrogen și timp
poezii despre hidrogen și timp.
Soare
E-un bulgăre aprins, de la frecare
prin aruncare, dintr-un început.
E doar un astru, dintre miliarde-n nevăzut...
El este pentru noi, o piatră de încercare.
Ca o-ntâmplare ne-a aruncat pe-a sa orbită
la o distanță regulamentară
ce ne-a permis, o evoluție elementară
la care-i suntem "pic" și singura ispită.
Este-o explozie de hidrogen în heliu
cu colosale emanații în cald și în lumină...
O zi, sleit se va epuiza... n-am vrea să vină!
Nefericiți, ne vom preface într-un... miceliu.
E-o sursă nesfârșită, de plăcerea zilei,
este splendoarea de mister ce nu-l cunoști...
Ochi, să-l privească au geniile, nu agnoști,
dar dăruirea-i echitabilă, reginei și umilei.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată moartea izbăvitoare vine într-o singură priză
ca un fel de înainte de orice înainte
când încă nu știa nimeni să nu știe
durerea facerii și desfacerii
martorul trecerii prin fiecare dimensiune
este punctul
de dinaintea hidrogenului
chiar de dinaintea oricărui dinainte
arderea creatoare de lumină
izvorul din care se adapă timpul
precum un bidiviu nărăvaș
între două curse de galop cu sine însuși
..............................................
îmi doresc să vă povestesc
câtă tăcere este între două stele
dar nu am destule cuvinte
...............................................
din vis în vis
prin suprimarea realității
îmi doresc cerul acesta plin de stele vii
cu veșnicii și infinit cu tot
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miere și sare ( extras)
Cât ține dragostea?
Cât un balon de sticlă mânuit cu grijă
sau cât două orhidee de seră lăsate-n viscol
sau cât o nicovală imobilă de oțel
călită la flacăra unei suduri inexorabile
sau uneori dragostea poate dăinui
cât șase fulgi, șase fulgi hexagonali de nea,
șase fulgi hexagonali de nea plutind în aer
sau cât jurământul dintre oxigen și hidrogen
într-un pahar cu apă de izvor
sau cât ochii de pe bancnotele de-un dolar
sau cât două dorințe călărind
pe-o pală de vânt iarna în zori
sau cât piatra de temelie a unui altar antic
menținut sacru pentru rugăciunile tale intime
sau cât praful ridicat într-o trombă solemnă
purtată de vânturi schimbătoare.
Există sanctuare care păstrează mierea și sarea.
Există cei care risipesc și care cheltuie.
[...] Citește tot
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miere și sare
O traistă cu trucuri nu-i așa?
Și-o partidă jucată de niște ființe lingușitoare?
Dacă ești priceput la jonglat c-un pachet de cărți
sau la aruncatul zarurilor asta ajută?
Dacă poți spune bancuri și fi un bun pretenar
și poți face impresie asta ajută?
Când băieții se întâlnesc cu fete sau fetele se întâlnesc cu băieți
ce ajută?
Toate ajută: fii plăcut, dar nu prea plăcut,
fii rezervat, fii sfios, misterios, dar numai așa și-așa;
apoi uită tot ce-ai auzit vreodată despre dragoste
pentru că-i bronzul verii și degerătura crivățului
și vine cum vine vremea, iar tu nu poți schimba asta;
vine cum a venit chipul tău la tine sau picioarele tale
și felul în care pășești, vorbești, îți ții mâinile sau capul
iar tu nu poți schimba asta tu doar aștepți și te rogi.
Există vreun fel în care poți măsura dragostea?
Da, dar mult prea târziu,
atunci când bătăile inimii tale au parcurs
[...] Citește tot
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre hidrogen și timp, adresa este: