iad şi lumină

Călător la drumul mare

Cheamă-mă sub lumina lunii,
Aşteaptă-mă sub lumina lunii;
Voi veni la tine sub lumina lunii
Chiar dacă iadul îmi va ţine calea.

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina raiului

Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume şi-s păgân!

Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr' de căldura răului?
Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?

Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:
De unde-şi are raiul –
lumina? – Ştiu: îl luminează iadul
cu flăcările lui!

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento Mori

Ne-adâncim în noroi,
În tăcere meschină;
Ne privim încruntaţi,
Înbufnaţi fără vină,
Încordaţi, supăraţi
Şi uitând de lumină,
Nu suntem altceva
Decât gheaţă şi tină.
Avem braţe de lut
Şi în inimă iască.
Iadul este în noi,
Raiu-i pururea mască.

poezie de Viorel Mitea (12 iulie 2006)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crize

1

Sunt şanse
ca măcar de data asta
cerul
să-l zdrobesc
cu
ţeasta

2

Vreau
să scap
de
zaţul infernal

Al acestor
nopţi albe

Şi

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contemplaţie

Era o podgorie, poate un han,
Era şi o hrubă acolo cu vin.
Scobită-n adânc, cu trepte-n declin,
Era o podgorie, poate un han.

Şi poate visam, dar cred că priveam
Două glezne-n adânc, două albe chemări;
Şi-un cântec de fată-n adânc auzeam
Şi plânsetul vinului curs în căldări.

Afară era o căldură de iad
Şi-o muzic-a iadului - scripci şi pocale.
Acolo-n răcorile beznei
Luminile gleznelor albe şi pale.

Plânsetul vinului, cântecul fetei,
Unde venite de jos,
Şi gleznele-i albe şi gleznele,
Sâmburi de vid luminos.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret

Regretul e memorie trează,
Un companion în viaţa noastră –
O prezenţă a faptelor de altădată
La uşă sau la fereastră.

Trecutul stă înaintea sufletului,
Iluminat de-un chibrit,
Pentru a i se putea citi
Darea de seamă amănunţit.

Regretul n-are leac – la boala asta
Nici de la Domnul vindecare nu-i;
Pentru că-i o instituţie de-a Lui –
Un complement al iadului.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândire

Pe-acest pământ oamenii se tem cel mai mult de gândire –
mai mult decât de ruină, chiar mai mult decât de moarte...
Gândirea-i subversivă şi revoluţionară, distructivă şi îngrozitoare,
gândirea este neiertătoare cu privilegiile,
cu instituţiile stabilite şi cu rutina confortabilă.

Gândirea priveşte-n groapa iadului şi nu se teme.

Gândirea este măreaţă şi iute şi liberă, lumina lumii
şi cea mai mare glorie a omului.

poezie clasică de Bertrand Russell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrie nostalgică

mă gândesc la tine
ca la un desfrâu absolut
al luminii
tolănite
pe iadul meu
mut

mă gândesc la tine
cum la o rătăcire de sori
în ochii
tăiaţi din orbite
cu o bardă
de frig şi ninsori

poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit nu va fi...

Tot ce am ţesut pânză nu este ci mai degrabă intrigă
de-aceea calea lor duce în iad
unde nu este nici pâine nici sare.

Orgolile noastre trebuie înfrânte-n armuri
umilinţa sărută sufletele înnegrite
şi uită punând lumina să vegheze.

Sfârşit nu va fi fără păcat, fără umbre,
nimeni nu poate să iese din piele
mai mult decât trupul de lut.

Înţelept sunt al cuiva
care mă smulge din mine şi mă iartă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagini

Pe-o frantura de idee, luminata-n ani lumina
Sta ascuns-o fata care-i si usoara si divina
Rasfrangand ce-n sens e timp, ce a fost si va mai fi
Nu e zi-ntr-o noapte care noaptea sa nu fie zi

Cand lumina-si sparge ochii oglindindu-se in iad
Negrul naste lacrimi albe, dorul, largi morminte-n van
Ceasul sta pe ochii sferici cum pe cercuri ne iubim
Ce-am ales in lumea asta, de-am ales sa nu mai fim?

poezie de Cătălin Sorin Postolache (10 septembrie 2009)
Adăugat de Cătălin Sorin Postolache
Comentează! | Votează! | Copiază!