Poezii despre icoane și lumină
poezii despre icoane și lumină.
Icoana
voi privi
deasupra doar
n-am niciun motiv
să aprind
această lumânare
în mine toți copacii
sunt goi și înalți
tăcerea n-are nevoie
de lumini
nici de ceară
albul său
e atât de cald
în palmele mele
iar întunericul
o infinită icoană
poezie de Mahmoud Djamal
Adăugat de Mahmoud Djamal
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Între doruri și iertare
Repetând lumina care mă înfloare
Sărut icoana care plânge înrourând
Sufletul meu între doruri și iertare
Abilă înstrăinare în tot ceea ce sunt
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La steaua
La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana
Mi-e dor de amintirea
copilăriei,
de ciutura care a scos
cândva vise pline
din cerul îngropat
în fântână...
Mi-e dor de icoana
unde se odihneau îngerii
înzăpeziți de lumină
în timp ce bunica
le împletea din lacrimi
tăcerea unui surâs.
poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui iconar
Era-n Bizanț un biet zugrav,
monah robit de-o curtezană,
și-a zugrăvit-o lâng-o strană,
cu ochi adânci și chip suav.
Îl despuiară de sutană
și-l biciuiră pe mârșav
Era-n Bizanț un biet zugrav,
monah robit de-o curtezană.
Dar anii-au stins orice prihană
și-au pus modelului scârnav,
pe zid, lumină de icoană
Monah robit de-o curtezană,
era-n Bizanț un biet zugrav
rondel celebru de Radu Gyr din Anotimpul umbrelor
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Doamne, calc prin urmele tale și sufletul mi-e ușor ca o pasăre;
am văzut cum copacii râdeau în icoane
și în timp ce îmi faceam semnul crucii
din mână îmi căzu un înger...
Doamne, mă cheamă lumina ce naște poeme:
fă-mă un strop!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte
Pe lună, cînd ne scapără-n argintul nopții
pocalele de vin ca niște ochi de fiară,
cu un surîs amețitor tu-mi răscolești
tot furnicarul de porniri,
cari nu-și mai afli' apoi odihna.
Sub ocrotirea limpede a zării
biruitoare mă privești
și-n ochii mei te oglindești
strălucitoare, mîndră și păgînă.
Iar eu încet, nespus de încet
pleoapele-mi închid,
îmbrățișînd cu ele tainic
icoana ta din ochii mei,
surîsul tău, iubirea și lumina ta -
pe lună, cînd ne scapără-n argintul nopții
pocalele de vin ca niște ochi de fiară.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana
În vechea mânăstire, de timp încremenită,
Veghează o icoană ce are fața plânsă;
A lumii-mpărăteasă privește-nlăcrimată
Spre palida credință din ce în ce mai stinsă.
În neodihna mea găsesc la drum popas,
Aici în mânăstire, ating icoana veche,
Îngenunchez și vreau să mă agăț de cer,
Să caut frumuseți ce nu cunosc pereche.
O liniște mă prinde, lumina mă-nconjoară,
Împodobesc o rugă cu visurile mele,
Icoana mă priveste cu lacrimi în șiroaie,
Simt aripi lângă umăr ce se întind spre stele.
Am întrebat în gând icoana de ce plânge
Și chipu-nlăcrimat răspunsul mi l-a dat:
"Eu plâng de fericire că azi ești lângă mine
Și-n față la icoană te rogi îngenuncheat".
poezie de Mariana Dobrin (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru tine, fiica mea, de ziua ta
De-ai fi fost stea, te-aș fi cules
Și te-aș fi pus lângă icoana,
Dar Dumnezeu mi te-a ales,
Și El a vrut ca să-ți fiu mamă.
Și mi te-a dat, în Primăvară
Să poți să să zburzi și să iubești,
Să-mi fii balsam pe a mea rană
Și-n jur, lumină tu, să răspândești.
O stea pe cer dac- ai fi fost
Nu cred că te iubeam mai tare
Tu ai venit aici cu-n rost:
Îmi ești și stea, îmi ești și soare!
Cu iubire: MAMA
poezie de Elena Bulancea
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
ADN-ul neamului
Sinceritatea mea
Face boltă de lumină
Peste funinginea luminării
Care sortează
Sicriele neamului.
Sub sfânta icoană,
O felie de aer
M-apropie de creanga
Timpului
Imortalizat
În propriile
Relicve
Unde încă
Respir!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre icoane și lumină, adresa este: