Poezii despre icoane și viață
poezii despre icoane și viață.
- iubire (vezi și dragoste)
- Iubire, sete de viață,
Tu ești puterea creatoare
Sub care inimile noastre
Renasc ca florile în soare.
La icoană!
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga de lucifer
De-o viață negai,
Imaginea icoanei...
În mine crescând!
poezie de Constantin Păun din Umbrela generalului (1997)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea era frumoasă și rea...
Ea era frumoasă și rea.
El era rău și frumos.
Erau unși cu miere de viperă
de sus pînă jos.
Ea se temea de virtuți.
El de virtuți se temea.
Scutul păcatelor îi apăra,
și pe el, și pe ea.
Ei au trăit neștiind.
Ei au murit neștiind.
Sfinții foarte triști au rămas
în icoana de-argint.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama e icoana sfântă
Mama știe rostul casei.
Este prima dimineața.
Mama știe tâlcul farsei,
Știe cum începe viața.
Mama-i cântecul de seară
Când pe noi ne prinde somnul.
E ziua de primăvară
Care înflorește pomul.
Mama-i cea care veghează
S-avem viață liniștită.
La greu, mama lăcrimează,
La bine e fericită.
Mama e icoana sfântă
Către care-întindem mâna.
E ființa cea mai scumpă,
Mama-i mamă-întotdeauna.
poezie de Dumitru Delcă (26 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autobiografică
Mama mea viața-ntreagă
A trăit fără bărbat.
Singurei eram în casă
Ploi cu grindină când bat.
Mama mea viața-ntreagă,
Stând la masă, ea și eu,
Se așază între mine
Și Preabunul Dumnezeu.
Oh, și crede-așa într-însul,
Că-n albastru văzul ei
Chipul lui de pe icoană
Se străvede sub scântei.
Și eu țin atât la mama,
Că nicicând nu îndrăznesc
Dumnezeul din privire
Să mă vâr să-l mâzgâlesc.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Autobiografică
Mama mea viața-ntreagă
A trăit fără bărbat.
Singurei eram în casă
Ploi cu grindină când bat.
Mama mea viața-ntreagă,
Stând la masă, ea și eu,
Se așază între mine
Și Preabunul Dumnezeu.
Oh, și crede-așa într-însul,
Că-n albastru văzul ei
Chipul lui de pe icoană
Se străvede sub scântei.
Și eu țin atât la mama,
Că nicicând nu îndrăznesc
Dumnezeul din privire
Să mă vâr să-l mâzgâlesc.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate mamele-s icoane
Toate mamele-s icoane
Ce-au în pântec dumnezeu,
Izvor nesecat de viață
Pentru pios sau ateu.
Toate mamele au miere
În palme și în cuvânt,
Au în mângâiere Raiul
Iar sfatul lor este sfânt.
Toate mamele sunt sacre
În templul vieții? Statui.
Veșnic rămân călăuze
Pe drumul copilului...
Toate mamele-s divine,
Sunt sacrificiul suprem,
Pentru pruncii lor să treacă
Și prin foc, că nu se tem.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încercând mereu
Eu nu pot și nu am cum
Să-ți schimb ceva-n gândire,
Să te abat din al tău drum
Nu pot, îmi este peste fire,
Ar fi un demers zadarnic
Fără de nici-un succes,
Dar m-am înșelat amarnic
În ceea ce era de înțeles.
Te voi căuta mereu cu gândul
Încercând mereu a te uita,
Ocolind latent, Pământul
În suflet cu icoana ta.
Mă voi ruga din când în când
Pentru a-mi îneca amarul
Și voi trăi, luptând, sperând
Că-mi voi uita curând calvarul.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș mai trăi o dată
Am făcut de toate-n viață
Nu regret defel
Și de-aș mai trăi o dată
Aș face la fel.
Numai inima mea mare
Știu c-o să te cheme
Ca de undeva din zare
Să vii mai devreme.
Dar dacă-n a lumii goană
Poate vei uita
Chipul tău ca o icoană
Îl voi căuta.
Și chiar de bătrâna soartă
Ne va urgisi
Voi străbate lumea toată
Și te voi găsi.
poezie de Octavian Cocoș (24 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiril
De Chiril n-ați auzit, nici nu știți nimic,
Dar de mine nici atât, cik-cik-cik,
Lucrurile au și ochi, ne privesc atent,
Demențial trăim, murim, neinteligent.
La icoane mai privim, ne rugăm de noi,
Domnul este oarecum, în noi și în voi.
Cine s-ar ruga cinstit de un biet străin,
Fiecare este plin de sine, o știm.
Iar povestea lui Chiril ne cam doare-n cot,
Suntem fiecare, nu? Mai netoți, netot.
Nu vă supărați, vă spun după zeci de ani,
Când credeam că sunt genial, însă nu spuneam.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre icoane și viață, adresa este: