ignoranţă şi timp

Trecutul este prezentul

Amărăciunea reînviată
Nu-i necesară, dacă
Cineva nu-i ignorant.

Mâine va fi
Ieri, dacă nu numeri
Zilele săptămânii invers.

Cuprins. Circul ultimei săptămâni
Trece peste pervaze şi peste vechile ranchiuni. De aceea:
Când tu încerci să

Forţezi uşile şi să descoperi
Cauza ţipetelor, rostogoleşti
Un ecou închis în alămuri.

poezie clasică de Marianne Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vasilica Dăncilă (Agramata din capul statului), premierul PSD-ist al României, a spus cu neruşinare că nu renunţă la consilierul ei personal Darius Vâlcov, deşi a fost condamnat de ÎCCJ, în primă instanţă, la 8 ani de închisoare pentru corupţie (pamflet)

Şi dacă-s agramată, ce?
Ştiu că-s inculta PeSeDe.
Degeaba latră liberalii,
Noi nu ne părăsim penalii.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 februarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

toate umbrele plăcute cândva
se reinventează
se prefac în poeti
neştiutori de carte
îşi trag la sorti numele zilei

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul val

Aş vrea să culeg fiorii din florile timpului meu,
să îi simt prin pori cu nume de speranţă –
alint în adierea unui nou răsărit,
unui nou val,
marele val,
ultimul val –
în sunetul catifelat al petalelor roşii,
să nu-i las,
în ignoranţa lor,
să fure raza din nori,
îmbrăţişarea infinitului,
şi sărutul cu aroma iernii din mine...

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neştiutorul

Cu cât îmbătrânesc şi cred în neştiinţă,
cu cât mai mulţi mi-s anii, cu-atâta n-am şi nu-s.
Tot ce-i al meu, - un spaţiu rând pe rând
înzăpezit sau sclipitor, dar pururi fără viaţă.
Unde-s călăuză, paznic, dăruitorii?
stau în odaia mea şi tac întâi şi-ntâi
(tăcerea intră ca o slugă să deretice puţin)
şi, una câte una, aştept să plece minciunile:
au ce rămâne? Cu ce se-alege muribundul acesta,
să-i poată-mpiedica sfârşitul? Ce putere
între cei patru pereţi încă-i mai dă grai?
Aş putea-o şti, eu cel neştiutor şi fără tihnă?
Ci-ntr-adevăr l-aud vorbind şi vorba lui
- deşi o! mult prea vagă – pătrunde-odat' cu zorii.

"Şi dragostea, ca focul, îţi nalţă jerba doar
pe farmecul şi vina pădurilor scrumite..."

poezie de Philippe Jaccottet din Cinci poeţi romanzi (1972), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hei anilor

Hei anilor! ce aveţi cu mine?
Şi unde oare... vă grăbiţi?
Nu am nici aur, nici rubine,
Dar am ceva, ce voi nu ştiţi.

Am ochii... raze de lumină,
Suflet curat şi iubitor,
Nu caut nimănui... pricină,
Eu sunt ca apa... de izvor.

Pun în cuvinte flori şi stele,
Parfum de crin şi busuioc,
Metafore cât mai rebele,
Inteligenţă şi noroc.

Hei anilor! cine vă cheamă?
Unde fugiţi... neştiutori?
De cine vă mai este teamă?
Sunteţi doar simpli muritori.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet

Ah, să găseşti o formă nouă!
Să uiţi şi spaţiul şi timpul,
Cum florile renasc din rouă,
Cu versul tău să-nvii Olimpul.

Să fecundezi sterila minte
Ca pe un câmp secat de plug,
Şi să străbaţi tot înainte
Neştiutor de nici un jug.

Să-nvingi prostia-mbătrânită
Şi din noroi spre cer să zbori,
Şi să-mpingi lumea-nmărmurită
Spre alte mândre aurori.

Şi-apoi, sub buclele-ţi cărunte,
Furat de gloria-ţi întreagă,
Să mori, şi alţii p-a ta frunte
Cununi şi lauri să culeagă.

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e mai...!

Ce e mai frumos sub soare
Decât mintea sclipitoare
Şi natura-ncântătoare?
Ce e mai frumos de lună
Decât stelele-mpreună
Ce misterios minună...

Ce e mai frumos în viaţă
Decât dragostea măreaţă
Cu fineţe şi dulceaţă?
Ce e mai... decât frumosul,
Decât timpul preţiosul
Cu vigoarea şi folosul...

Ce e mai... veţi spune multe,
Poate rele sau inculte,
Ori deşertăciuni adulte;
Ce e mai... ne stă în fire
De la prima zămislire,
Fişce cu-a lui iubire!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (13 mai 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înseamnă un cuvânt

neştiinţa o iscoadă
viitorul nu ia mită
cere viaţa mulţumită
pentru marea ei rocadă

turbion de gânduri rele
ţesătură de arnici
când nu ştii ce vrei şi nici
unde te vor duce ele

lumi care-mi treceau prin faţă
sau prin care eu treceam
lunile ce curg pe geam
nopţi de gene îmi agaţă

un mister ascuns în ou
ca un semn de întrebare
pentru clipa trecătoare
când ajunge la potou

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi încerca să arunc

povara în hău şi să dau
uitării răutăţile celor proşti
şi ignoranţi până-n adâncul
cutiilor craniene de capacitate mică
căzuţi în somnul nălucirilor
ei nu mai văd lumina
zorii îi ocolesc de mulţi ani
stau în mâzga întunecoasă

eu sunt stăpânit de un gând
pe care nu vreau să-l duc în derizoriu
o să arunc totul undeva
dialectic i-am analizat câteva zile

au pierdut timpul în întuneric
le e teamă de cunoaştere
ar merita şi ei să ajungă în hău
dar n-au curaj să se arunce

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!