Poezii despre ignoranță și viață
poezii despre ignoranță și viață.
Străbate întreaga lume
Străbate întreaga lume, tu și ignoranța ta!
Nu vei mai trăi iarăși această viață.
Dacă viața curge veșnic,
Tu n-o să mai fii tânăr niciodată.
poezie de Ismail Merathi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi
Pe când trăiam fără să știu
Ce e iubirea și durerea,
Mereu doream să le cunosc
Și să le împărtășesc puterea.
Azi când trăiesc știind ce e
Iubirea ca și suferința,
Îmi pare rău că n-am știut
Să prețuiesc ce-i neștiința.
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi...
Pe când trăiam fără să știu
Ce e iubirea și durerea
Mereu doream să le cunosc
Și să le împărtășesc puterea.
Azi, când trăiesc știind ce e
Iubirea, ca și suferința,
Îmi pare rău că n-am știut
Să prețuiesc ce-i neștiința.
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rănile vieții (fragment)
Noi îi flatăm pe cei străini,
Cinstim pe-un oaspe, chiar incult,
Dar îi rănim ‒ fiind haini,
Pe cei ce ne iubesc mai mult.
poezie de Ella Wheeler Wilcox din Frank Leslie's Popular Monthly (octombrie 1898), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Serepta Mason
Florile vieții mele s-au desfăcut în toate părțile,
Mai puțin cele expuse unui vânt amar care a ofilit petalele
Pe partea dinspre care voi cei din oraș mă puteați vedea.
Din țărână ridic acest glas de protest:
Nu mi-ați văzut niciodată partea înflorită!
Voi, care trăiți, voi sunteți chiar ignoranții
Care nu știu căile vântului
Și forțele nevăzute
Care guvernează procesul numit viață
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
La nașterea unui fiu
Când se naște un copil,
Familia și-l dorește inteligent.
Eu, care datorită inteligenței
Mi-am ruinat viața,
Chiar sper ca bebelușul să se dovedească
Ignorant și fără prea multă minte.
Așa va fi binecuvântat cu o viață liniștită
Și cu șanse de a ajunge ministru.
poezie de Su Tung-p'o, 1036-1101, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neștiutorul
Cu cât îmbătrânesc și cred în neștiință,
cu cât mai mulți mi-s anii, cu-atâta n-am și nu-s.
Tot ce-i al meu, - un spațiu rând pe rând
înzăpezit sau sclipitor, dar pururi fără viață.
Unde-s călăuză, paznic, dăruitorii?
stau în odaia mea și tac întâi și-ntâi
(tăcerea intră ca o slugă să deretice puțin)
și, una câte una, aștept să plece minciunile:
au ce rămâne? Cu ce se-alege muribundul acesta,
să-i poată-mpiedica sfârșitul? Ce putere
între cei patru pereți încă-i mai dă grai?
Aș putea-o ști, eu cel neștiutor și fără tihnă?
Ci-ntr-adevăr l-aud vorbind și vorba lui
- deși o! mult prea vagă pătrunde-odat' cu zorii.
"Și dragostea, ca focul, îți nalță jerba doar
pe farmecul și vina pădurilor scrumite..."
poezie de Philippe Jaccottet din Cinci poeți romanzi (1972), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taxă pentru tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
Copilăria Doamne e un viciu
și-a fi tânăr e-un păcat
din cerneală hai ia-ți biciul
fii cuvântule bărbat
A fi tânăr nu-i păcat
ironia nu-i o crimă
azi politichia la palat
pe bărbații mari i-animă
Ignoranța e o crimă
din cerneală îmi iau biciul
și vă mai trântesc o rimă
însăși viața e un viciu
Și-a fi om e un păcat
Doamne vai de neiertat
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (16 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânta o catirincă
Cânta o catirincă în colțul unei strade,
Cânta o catirincă un cântec de demult;
Erau în el acorduri de triste serenade,
Și fără voie, parcă, am stat ca să-l ascult.
Erau iubiri străbune și parcă-mbălsămate
În cântul ce-alungase tăceri de țintirim.
Așa purtăm cu toții neștiutori în spate
Un cânt ce nu-i al nostru și totuși îl trăim.
Au fost odată inimi ce-au tremurat nebune
În cântecul acela continu și banal,
Ce-l auzim în stradă și-n suflete ne pune
O nostalgie tristă de nopți târzii de bal.
Așa purtând povara, mi-am împărțit eu cântul
Ce l-am crescut în suflet și l-am trăit mereu,
Să-l poarte ca pe-acesta, pe străzi înguste, vântul,
Să fie-al tuturora precum a fost al meu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parintii
E simplu să vorbești în neștiință
Să aberezi spunând că e usor
Să nu mai ai părinții în ființă
Și să îi vezi pe ei atunci când mor.
O! Tu bravezi frate stimat
Tu vrei să pari în fața tuturor
Un om care nu este-ngenunchiat
Văzându-i pe părinții care-i mor.
Tu ai impresia, fiară fără suflet
Că ei o să trăiască infinit
Dar află că acum, cât citești asta
Părinții tăi, in chinuri au murit...
poezie de Mihai Casalean (16 martie 2020)
Adăugat de Mihai Casalean
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ignoranță și viață, adresa este: