Poezii despre indiferență și tăcere
poezii despre indiferență și tăcere.
Vers Lumii
Tăcere peste tăcere
mă sufoci
cu indiferență
și răceală.
De ce, lume,
nu vrei să mă ai?
De ce, stelelor,
nu vreți
să mă străluciți
pe cer?
De unde până unde
se-ntinde
nepăsarea ta
cea mai rece
din toate?
poezie de Diana Iordache
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indiferența cu ochii aplecați
Indiferența cu ochii aplecați
la capătul aleii de piatră ca
o statuie a absenței
într-o seară
cu lumini înghețate pe lac
În miezul de aur al tăcerii
cântări vesperale
Gândurile ei se-adâncesc într-o
cameră cu mobilă veche și oarbă
Corăbii pe ape verzi nemișcate.
poezie de Ioana Trica din Noaptea șarpelui / Nata e gjarperit (2013)
Adăugat de Ioana Trica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronică timpurie
Vrei să pari ceea ce nu ești,
Privirea goală trădează râsul fals,
Tu doar oglinzii îi mărturisești,
Cât de mult ai vrea să simți în pași de vals.
O lume-n care sufletul e trist,
Unde zâmbetul zburdă și ucide,
Tu oare mai poți fi sufletist?
Ce-ntrebare cu retorică fierbinte!
Tăcere unde-ar trebui să fie glas,
Indiferența completează râsul fals,
Ochi injectați cu plăcere,
Plăcerea de a provoca durere,
Dar acolo unde e durere,
Un zâmbet cald, și nu amar
... este plăcere."
poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
câteodată era doar aer printre noi
și ne-am trezit așa deodată
indiferenți, năuciți și goi,
lăsând tăcerea grea să ne străbată.
nu ne-am mai strigat deloc pe nume
ne-am bătut cu gândurile pe tăcute
apoi am citit din poemele noastre postume
și tu ai plâns câteva minute.
tăcută, tristă, te-ai desprins de mine
și ți-ai adus aminte de trecut,
de-atunci, străină, ai înfruntat alte destine
și m-ai alungat din viața ta absurd.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați-mă să ard
Îmi pare rău dar nu e primăvară
îmi pare rău aceasta nu-i părere
cu brazde scriem viața pe la țară
și grâul se coace prin cădere
Îmi pare rău aceasta nu-i părere
îmi pare rău indiferența e chiar ură
când trântorii își fac averi de miere
tăcerii un căluș îi pun în gură
Îmi pare rău indiferența e chiar ură
cu brazde scriem viața pe la țară
s-au intergrat și arta și țăranul în natură
cu ce cuvinte totuși nu se ară
Îmi pare rău mi-asum părerea
că-n brazdă-i laptele și mierea
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Efemeride (17)
Tai timpul
adunându-l crâmpeie
în poala sufletului
Tic tac
Tic tac
Mi-e sete...
o sete viscerală
de absolut
iar cuvântul tău tace...
Pereții camerei
sunt reci
și gri
ca o indiferență
ce s-a așezat
între noi
Îmi sângerez palmele
și încerc
să-i încălzesc
cu roșul sângelui meu
Și scriu...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea demiurgului
Obosit și disperat de atâta tăcere,
luptătorul puse mâna pe tun,
și trase o salvă direct în cer!
Din gaura făcută în cer,
începu să curgă singurătatea lui Dumnezeu.
Preoții se înghesuiau să își umple templele,
bancherii să își îndumnezeiască puterea,
iar oamenii, și ei, cu oale, cu găleți, cu butoaie...
Doar îngerii, cuminți, și cu o oarecare indiferentă,
repetau întruna,
"precum în cer așa și pre pământ",
"precum în cer, așa și pre pământ"...
Tu ce făceai pe vremea aceea, cititorule?
poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Fantoma sentimentelor
Azi caut într-un scrin cu amintiri,
Prin poze cu figuri necunoscute,
Privind la ofiliții trandafiri,
Fantoma sentimentelor pierdute.
Aș vrea ca, în tăcerile ce dor
S-aud chiar jurămintele nespuse,
Percepând în al calmului izvor
Fantoma sentimentelor apuse.
Bizară-i apatia de acum
Din vorbele ce tac, indiferente.
Nu mai găsesc, în prăfuit album,
Fantoma sentimentelor absente...
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
El vrea
el vrea să fugă din unghiul acela
părăsit de soare.
își ia cu el tăcerea cu care și-a măsurat lacrimile,
neprihănirea violată de indiferența oamenilor,
cuvintele ude după ultima căutare
neînțelesului drum al tinereții.
catedrala cu ziduri groase
și-o gravitație înfiptă-n pământ
a întârziat la întâlnirea cu el.
visul curcubeului l-a dezlegat
pentru o secundă de lume.
pășește pe tărâmul refuzat palid, timid
cu respirația în neuitare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Grigore Vieru
La masa Domnului a fost chemat
Încă-un poet, din basarabi născut
Ce a făurit din versu-i avântat
Pod de simțire peste mal de Prut.
Un om plăpând, care s-a tot zbătut
Asemeni unui fluture-n lumină,
Privindu-ne de multe ori tăcut,
Cu milă și -nțelegere deplină,
Avea în ochi ceva nepămantesc,
O dragoste și-o pace nesfârșită,
Iubea frenetic tot ce-i românesc,
Visând să- și vadă patria unită.
La porți împărătești a tot cântat
În grai străbun durerea despărțirii,
În munții reci de gheață a sculptat
Cu lacrimi calde slovele iubirii.
De vreți să-i arătați recunoștință,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Moroșan din Vrăbiuța norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre indiferență și tăcere, adresa este: