Poezii despre inocență și iubire
poezii despre inocență și iubire.
Iubire
Iubesc candoarea somnului tău lung
și timbrul suspinat, stârnit de vise
pe care, cu săruturi, le alung,
întipărind pe buzele-ți închise
o floare cu petale străvezii
care dispare când se face zi.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima de dor
Prinde-mi, lacrima, iubite, în palme!
Închipuie-ți, sufletul meu
venit către tine, ca un suspin.
Prinde-mi, lacrima!
Oglindește-te în ea
și mângâie-ți, fața a sărbătoare!
Lacrima mea, candoare, lacrimă-floare
va limpezi astfel, fața iubirii!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Sfântul Valentin, iertare (sonet iubirii promise)
Iubite, aș vrea, de Sfântul Valentin
Să-i spun sufletului tău să mă ierte!
Dar îi mărturisesc de Dragobete,
Toată dragostea pe care i-o închin!
Că m-ai ales din mulțime de fete,
Pentru iubirea di sufletu-mi senin,
Îți voi pregăti un somptuos festin
Alături cu buchet de sentimente.
Iubirii vom închina paharul plin,
Ce ne va desfăta pe îndelete,
Când Dragobetele vine în destin.
Aștept să-mi prinzi un ghiocel în plete,
Dăruit cu inocență în suspin,
Ca să-mi poți fura sărutări discrete.
sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Dragobete, iertare - este un sonet scris în în Ziua de Sfântul Valentin, sărbătoarea iubirii pripășite în tradițiile românilor [...] | Citește tot comentariul
Ochii flori
Îți mai aduci aminte când sărutată toată,
Pe buze vântul dulce cu o floare se juca?
Petalele de măr surprinse, dintr-odată,
De inocența clipei pe gene-au prins să-ți stea...
Trecut-au ani, iubito, la rând, fără zăbavă,
Și-acele clipe, poate, din gânduri au zburat,
Doar merii albi prind timpul scântei, ca într-o lavă,
Și dragostea și-o poartă prin ochii-ți sărutați...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Lumi (2015)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiul candorii
Știu să întreb
Despre miei, despre flori.
Odată-ntr-o pădure
Am sărutat un izvor.
Știu ce uimită-i
Culoarea albastră.
Am o grădină
Și o fereastră.
Mai am și o carte
Foarte subțire
În care nu-ncape
Decât o iubire.
Pot să-mi iau locul
Lângă tine, pe stea?
- Da, spuse prințul,
Ești prietena mea.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocența
Nu o să încetez a visa cu ochii deschiși
Că nimeni nu ne poate opri a rămâne uniți în ideal și sentimente,
Indiferent de scurgerea timpului
Nu putem fii altfel decât prizonierii Speranței.
Unii ne vor oameni obișnuiți
Dar forța iubirii ne propulsează în personalități,
Și datorită ție vom rămâne tineri inocenți
În marea umană de obișnuiți.
poezie de Adrian Ibiș din Cugetări. Reflecții etice și socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mintea mea...
În mintea mea tu ești
O prințesă din povești,
O copilă inocentă,
Iubirea mea eternă.
În mintea mea mereu vei fi
O fată ce se va indrăgosti,
O stea în galaxie,
Una la o mie.
poezie de David Sima (27 septembrie 2012)
Adăugat de David Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vreau
Vreau soarele să-l prind,
Cu-nțelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând același dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.
Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.
Vreau inima să-ți capturez,
Cu buzele fierbinți, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aș să visezi,
Așa cum te visez în nopți, ca un ostatec.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urme bătătorite des
Nimeni nu aruncă lacrimi peste jarul
Pus în armonia iubirii.
Începutul cuvintelor
Slujește respirația gândurilor
Ce se nasc
În zodia stelelor.
Frica poartă vântul
Ecoului călătorind
Prin ferestrele deschise
În jarul tăcerii
Florii cu ochii albaștri.
Candoarea sfințeniei
Pășește în univers
Măsurând urmele
Cu urmele iubirii
Bătătorite des!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet de toamnă
M-ai întrebat cu ochii tăi limpezi de cristal:
"Iubitul meu cel straniu ce daruri îmi găsește?"
- Iubito, taci! Ți-aș spune că inima-mi dorește
Candoarea ce-avusese străvechiul animal!
Tu, care-mi legeni somnul cu mângâieri ușoare,
Să nu știi niciodată cumplitu-mi nenoroc,
Nici taina scrisă-n mine cu litere de foc!
De patimă mi-e silă și orice gând mă doare...
Să ne iubim cuminte. Amorul stă la pândă
Și, nevăzut, țintește cu arcul lui fatal.
O, îi cunosc prea bine eternul arsenal:
Rușine, furii, crimă... O, mărgărită blândă,
Suntem două amurguri de toamnă ostenită,
O, tu, atât de albă și rece Mărgărită!
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre inocență și iubire, adresa este: