Poezii despre inocență și viață
poezii despre inocență și viață.
De la CV la CZ
Sunt
soldatul
unei
aparențe
în
plină
desfășurare
Îmi
execut
inocent
călău
propria-mi
viață
Întocmai
și
prea
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (8 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor
zbor inocent peste zare
tăcere
pe țărm de mare
țipăt în zori
acolo
dincolo de mări
unind două clipe strivite
am găsit o lume
împletind orizonturi
am deschis ochii
în față, viața
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praf de vant
Lumina se naște, trăiește și moare
Durerea învie, se-nalță și doare
Iubirea plutește, se scufundă-n uitare
Oamenii mint
Întunericul zboară spre lumea-i deschisă
Inocența dispare, de ură învinsă
Pasiunea mocnește într-o cușcă închisă
Oamenii trăiesc în păcat
Moartea se lasă încet peste lume
Viața are un sens fără nume
Oamenii mor
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legământ
De ce oare sunt complicat,
N-am versul fin, suav, ușor,
Să pot să iau cu mine-n zbor
Doar bucurii... Nu e păcat?
Sunt prea tenebru, plicticos
Și nu știu să produc plăcerea;
Confund dulce cu-amar, cu fierea...
N-am parcă bula de-un spumos.
Și nu-s în viață o corvoadă!?!
Cred chiar c-am șarmul meu aparte;
Ades sunt jockerul din carte...
Cu mine viața nu e fadă!
... Îmi promit singur o schimbare
Profundă; vreau să dau sublim,
Să fiu Verlaine sau omonim...
Să rămân lumii o candoare!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vegheat de luceferi
L-am recitit pe Eminescu,
candid ca roua dimineților,
sublim ca o rază de... luceafăr.
Șoptind sau strigându-și iubirea,
de viață, de neam, de cuvânt,
de tot ce-are omul,
mai sfânt pe pământ.
Un clocot de viață,
căzut în mormânt,
sub ploaia de floare de tei,
vegheat de luceferi.
poezie de Florica Stănescu
Adăugat de Florica Stănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilărie
Copilărie, floare de cais
Îmi locuiești în suflet, ca un vis
Pe care îl trăiesc din când în când,
Un sens aparte lucrurilor dând.
Copilărie, filă de povești,
Izvor de inocență azi îmi ești
Și-n al ființei drum de început,
Cuprinzi prezentul simplu de trecut.
Copilărie, soare 'naripat
Culcă-ți lumina-n ochiul meu mirat,
Să văd doar frumusețile lumești
Când, fără de putință-mbătrânești!
Și cântă-mi la ureche-ncetișor,
De leagăn, de iubire și de dor,
A vieții mele sfântă temelie,
Cu glasu-ți cristalin... Copilărie!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De 8 martie
De-am dat, o viață, daruri tuturor,
Azi fac cadouri numai din cuvinte
Ce le-mpletesc, cu drag, în mărțișor,
Ca un zgârcit datornic, dar cuminte.
Am pus în cui risipele curente
Și cum fac eu, sfat bun le dau la toți,
Căci toate aceste daruri inocente
Creează tensiune între soți.
Mai bine versuri scrise în cascade,
Cuvinte slobozite în șarade
Ca trubadurul, lira ce și-o plimbă.
De ce la daruri, azi, am renunțat?
Iată răspunsul, vârstei resemnat:
Când anii trec, părerile se schimbă.
sonet epigramatic de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curba ochilor tăi
Curba ochilor tăi îmi înconjoară inima,
Un cerc de dans și de tandrețe,
Aureola timpului, leagăn nocturn și sigur,
Și dacă nu mai știu tot ce am trăit
E că ochii tăi nu m-au văzut întotdeauna.
Frunzele zilei și spuma de rouă,
Trestii de vânt, zâmbete parfumate,
Aripi acoperind lumea cu lumină,
Nave încărcate pe cer și pe mare,
Vânători de zgomote și surse de culori,
Parfumuri izvorâte dintr-un cuib al zorilor
Care zace mereu pe acoperișul stelelor,
Tot așa cum ziua depinde de inocență
Întreaga lume depinde de ochii tăi puri
Și tot sângele meu curge în privirile lor.
poezie clasică de Paul Eluard din Capitala durerii 1926, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ideea de a fi poet
Trăim vremuri imposibile,
pe care poeții - nebunii,
le fac, Doamne, posibile...
Numai ei pot să. facă
din pasul înapoi,
un pas înainte, prin alexandrinism,
prin erudiție și rafinament.
La un tribunal al candorii,
vor fi achitați, în primul rând, poeții,
fiindcă, ei pot purta povara vieții
și pot împăca dragostea cu lumea...
Doamne, câtă măreție, Miss,
ascunde ideea de a fi poet!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, femeie...
Din candoare, râs, sublim,
plâns, durere chiar și chin,
din fetița- ncârlionțată
duioasă și zvăpaiată,
prinde forma o FEMEIE
firavă sau rotofeie
înzestrată cu putere.
Stâlp de casă, temelie..
dragoste și veselie
viața care naște viață
ageră, descurcăreață,
toate acestea ești chiar TU
mamă, soră, domnisoară
cânt suav ca de vioară
ce vibrezi în jur trăire
tot ce-atingi fiind iubire!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre inocență și viață, adresa este: