Poezii despre insecte și viață
poezii despre insecte și viață.
Pânza de păianjen
Ne sfărâmă viața bolovani
Și ne trec prin față iar, strigoi
E bolnavă toamna de castani
Și pădurea de atâtea ploi
A murit și dragostea din lucruri
Pentru care suntem vinovați;
Dacă-n geam cu degetele bați,
Din insectare evadează fluturi
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pânza de păianjen
Ne sfărâmă viața bolovani
Și ne trec prin față iar, strigoi
E bolnavă toamna de castani
Și pădurea de atâtea ploi;
A murit și dragostea din lucruri
Pentru care suntem vinovați;
Dacă-n geam cu degetele bați,
Din insectare evadează fluturi.
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Broasca țestoasă
Nu-i vezi cap, nici coadă, nici picioare,
Un bolovan... Dar dac-o leși în pace,
Ea scoate botul de sub carapace
Și-ncet -încet se pune în mișcare.
In cate milioane de tipare,
Cu haine transparente sau opace,
A trebuit Viața să se-mbrace
In drumu-i de prefaceri milenare!
Căci dibuind o formă mai perfectă,
De la amibă până la insectă
S-a rătăcit în mii de ipoteze.
Și ce drum lung și evoluții grele,
Pân-a ajuns Natura să creeze
Gingașa formă a iubitei mele!
poezie celebră de George Topîrceanu din Poezii, Ed. Ion Creangă -1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa
Sunt cuprinsă de furia apelor
Ce sălășluiesc în trupul meu
Și imi amintesc de liniștea cerului
Ce-și plimba apele pe corăbiile de nori,
Eliberand surplusul, alimentând vieți,
Oriunde merg, apă gasesc,
In plante, în insecte, în mine,
Și furia ei mă dezlănțuie,
Ca pe o furtună în calea oceanului,
Clocotesc apele în viața mea,
Precum apele în magma vulcanului
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa
Sunt cuprinsă de furia apelor
Ce sălășluiesc în trupul meu
Și imi amintesc de liniștea cerului
Ce-și plimba apele pe corăbiile de nori,
Eliberand surplusul, alimentând vieți,
Oriunde merg, apă gasesc,
În plante, în insecte, în mine
Și furia ei mă dezlănțuie,
Ca pe o furtună în calea oceanului,
Clocotesc apele în viața mea,
Precum apele în magma vulcanului.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păianjenul
Stă pânza-ți diafană ca o rază
Pe-un ram ce pe prăpastie se-nclină,
Iar noaptea prinde-n ea o bură fină
Pe care dimineața o perlează.
Trăiești plutind în legănare lină
Pe hăul ce sub tine surd vibrează;
Când vraja tainei lui te-ncătușează,
Îți torci un fir ca firul de lumină.
Și te cobori în adâncimea vagă...
Dar dorul ramului din nou te-avântă
Pe firul tors din propria ta vlagă.
Și fericită ești trăindu-ți visul,
Insectă mică ce domini abisul
Când noi, privindu-l numai, ne-nspăimântă.
sonet de Nichifor Crainic din Poezii alese 1914-1944
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gleznele
sunt cele care îmi trec
pe sub nasul păinjenilor
în casa
de la țară accept printre boabe
de struguri să fiu mușcat în direct și feroce (?!) de
insectele mai bătrâne decât
vârsta
pământului pe care îl port ca răsad
sub unghiile bine crescute în anii ce au
rămas
de trăit până la pensia aia
anticipată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonier (sonet)
Sunt zăvorât în cugetul eretic
Departe de-ntrebările lăuze
Ce mi-au născut tăcerile pe buze,
Visez amar, ghimpat și asimetric.
Cu sufletul diform de-atâtea scuze
În insectarul vieții, ca bezmetic
Mă zvârcolesc,secat de ploi, ascetic,
Păstor celest al verbelor obtuze.
Înlănțuit pe veci de coapsa morții
Ce-și plânge orb secundele din luturi
Orgasmic mă topesc în sfârcul nopții
Același brav erou adus pe scuturi.
Proscrise sunt limanurile sorții
Când își ucid trecutele-nceputuri...
sonet de Rudy Valentino
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de flutur
Se-adapă din lacrima nopții
în zorii ascunși la hotare
de umbre pierdute în mare,
a stelelor scurte adopții.
Surprinde lumina în focul
a mii de oglinzi delicate
ce Soarelui vor să-i arate
că-n aripi își poartă norocul.
Privește, distrat, spre copacul
ce-i pare, acum, doar decorul
în care-a crescut el, actorul,
și-a fost, doar o vreme, iatacul.
Se-aruncă, în formă perfectă,
spre cer, spre lumină, spre viață,
spre noul din care învață
că este o biată insectă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu fluturi
In memoriam, ALEX TATU,
Absolvent al Facultății de biologie
Plâng florile și gâzele pădurii
Și munți cu frunți înalte lăcrimează,
Când viața unui tânăr se retează
Strivindu-se-n capcanele naturii.
Albastrul cer, atunci se-negurează,
Prin văi se mișcă umbrele-nserării
Ce se ridică spre întinsul zării
Și tot ce-i vietate se-ntristează.
Pe lespedea de piatră priveghează
Cu jale, un stol de fluturi aurii
Și zumzet de insecte încetează
Căci vin și nimfe în straie alburii.
Din alte sfere tânărul veghează
Cum pe Terra ființa se-ntrupează.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre insecte și viață, adresa este: