Poezii despre interdicții și moarte
poezii despre interdicții și moarte.
Oameni în cuști
stăm în cuști
am uitat să simțim, să trăim
nu vorbim, muncim zi de zi
fără să știm de ce și pentru ce
în tăcere, fără odihnă
biete albine istovite
ne este interzis să gândim
pe brațe plânge sudoarea
am uitat să visăm, să zburăm
un porumbel rănit într-o cușcă ruginită
sau vite tăcute ce merg în cor spre abator
aici am învățat să mor în fiecare zi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Omar Khayyam
Khayyam îmi ține de urât în noapte.
Și el e singur veșnic călător.
Aceleași întrebări și eu le-aș pune.
Răspunsul însă n-are viitor.
Mă-ntreb și eu cum s-a-ntrebat și el,
De ce se-ntâmplă tot ce se întâmplă?
De ce ne naștem și murim mereu
Și doar regrete risipim în urmă?
De ce iubim iubire interzisă?
Și cine-acest cuvânt l-a inventat?
Balanța vieții e și-așa prea tristă.
De ce amarul l-am îmbrațișat?
poezie de Viorel Mitea (18 august 2009)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt bărbatul...
Toate lucrurile se destramă-n timp,
Doar amintirile nu vor să moară.
Am ajuns deja la vârsta bătrâneții;
Fetița mea este o tânără doamnă,
Dar în mintea mea e tot un copil.
În mintea mea sunt încă un om tânăr,
Care va face lucruri interzise,
Care va accepta toate provocările
Care va trece dincolo de toate limitele,
Care va arunca grijile în aerul însorit al zilei,
Căruia-i place să treacă prin foc.
Eu sunt bărbatul care spune copilului său:
Ai grijă... ai grijă... ai grijă...
poezie de Autor necunoscut India?, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interzis la ridicări
Când mă gândesc la tine simt că mor
Și nicio înviere nu-i permisă,
Mă dor acut organele de dor
Și nicio vindecare nu-i permisă.
Când mă gândesc la tine simt că fug
Și nicio țintă grea nu mi se pare,
Mă furișez prin vămi ca un transfug
Și nicio regăsire loc nu are.
Când mă gândesc la tine simt că zbor
Și nicio parașută n-am în spate,
Mă-mpovărez de-al prăbușirii dor
Și nicio ridicare nu se poate.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kavafis
1.
Pierdut la marginea lumii grecești,
Ca un scut antic.
Inscripție din care puține litere
Se mai pot citi
Și nu spun decât niște nume vechi.
Parcă și-ar fi copiat poeziile
De pe pietre funerare. Pentru fiecare din ele
A săpat adânc în pupila civilizației grecești.
2.
144 poeme: cimitir - pentru un trup de efeb,
Putrezind în plăcerile interzise ale Alexandriei.
3.
Sufletul poetului spânzură peste fiecare
Inscripție lapidară
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima zi de dragoste cu umbra
umbră, haide să ne iubim
până la întuneric
înainte ca visele să ne
acapareze dorințele
știi tu cum
așa cum ne iubeam
în paradis
înainte să ne ispitească
acel cuvânt interzis de la care
au pornit toate păcatele
iubește-mă, umbră
așterne-ți pe buzele mele
tăcerea ta ca un sărut abisal
răscolește-mă tot
cu muțenia ta sfântă
fă-mă să ard
până la cenușa sângelui
înainte ca genele
să mă vândă morților
pentru o ultimă
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firescul stării
... la margine de cer înmormântez un soare
sfidând firescul stării de a fi
și timpului din ea îi poruncesc să zboare
și dorului din mine de-a muri
iar inimii - mereu să toarne lacrimi
la moara vântului ce tinde-a o strivi
să nu mai simt cum cresc aripi din patimi
sfidând firescul stării mele de a fi
în colț de cer înmormântatul soare
așteaptă clipa când mă voi trezi
iar clipa - dorul interzis să zboare
iar dorul - starea firii de a fi...
poezie de Iurie Osoianu (14 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pântecul matern
Amăgești cumplita viață
Cu un vis de nemurire.
După noapte, dimineață...
După moarte, fericire?
Mergi încet spre cimitirul
Vieților de-odinioară
Și te-ntâmpină sictirul
Unui croncănit de cioară.
Tot ce-n jurul tău va naște,
Nu va înceta să moară,
Învierile de Paște
Îți fac viața mai ușoară.
Ți se interzice visul
Și te-ndrepți către infern,
Fericirea, paradisul
Sunt în pântecul matern.
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Larvă cu noi
In flori de tei îmbăiat
Ca un trântore îmbătat,
Să mor aș vrea în zâmbet
Regină cu sărut stilet.
Ce-n scorbura inimii
Roiești bătăi patimii...
De a mă lăsa-njunghiat
De dorul ce te-a-lungat.
In roi de vise interzise
Lăsând in viespii promise...
Faguri inimii prea goi
De larva iubirii-ntre noi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
șoimul
ce hălăduiește prin jurul
voronețului prin frig și ceață
pândește fermecat de pustiu
un necontenit vis. ajunge-n apă
până la aripi trece soarta grea.
visul e-n zadar labirintul.
zborul interzis în condițiile meteo
nefavorabile, devine realitate.
îngheață șoimul în experiența
oarbă și tristă a morții.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre interdicții și moarte, adresa este: