Poezii despre inventatori și moarte
poezii despre inventatori și moarte.
Excrocul prin excelență
Acei care nu găsesc nimic pentru care chiar merită să trăiești,
inventează întotdeauna ceva pentru care să se poată muri.
Apoi, ei vor ca noi, toți ceilalți oameni, să murim
pentru acel ceva.
poezie de Lew Welch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moarte
Nu există speranță, nici frică
În animalul care moare;
Omul sfârșește, la o adică,
Într-o nădejde temătoare.
El a murit de mii de ori
Și pururi a renăscut din propriul praf;
Unui om bărbăția-i măsori
Când înfruntând tâlhari setoși de sânge, jaf,
Nu ia în seama viața-i trecătoare,
Nu se gândește la ziua de mâine și nici la țintirim;
El se-îndreptă spre moarte ca albinele spre-o floare
Omul a inventat moartea, așa cum azi o știm.
poezie celebră de William Butler Yeats din Scară în Spirale (1933), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocaliptica
nascuti sub zodia terorii
grabind cel prorocit apus
noi ritmuri impunand terorii
iscand razboaie unde nu-s
sa n-aiba cine mai boci
si cine sta in fata sortii
cand armele se vor toci
veti inventa si moartea mortii.
poezie de Sorin Tilita Dolhesti
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dezbrăcarea de timp...
O să inventez o zi
a sufletului
o zi
în care
nimeni nu mai moare
acea zi va apare odată
cu răsăritul
dimineața
când toate îmbrățișările
sunt sincere
moment în care
vom trece unul prin celălalt
cu același Dumnezeu
până la dezbrăcare
și nu nu vom mai fi noi
cei care am fost...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare cu povestea lui
nici nu știu de câte ori
am adormit în poala bunicii
ultima dată
am avut impresia că
oamenii mari nu mor niciodată
și că bătrânețea e doar un loc
din care
dezertează îngerii
repet întruna asta
și mă gândesc
la cei care au inventat ziua de post
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iepurele
Iepurele care și-a inventat acel țipăt
ca să stârnească mila vânătorului -
dar nici vânătorul, nici câinele lui
n-au renunțat vreodată să-i înșface
trupul, ca pe o mănușă de blană,
caldă încă de purtare -
iepurele care n-a inventat nimic decât un țipăt
mai puternic decât alcătuirea lui,
ca să-și facă intrarea în moarte,
iepurele care nu are altă imagine
despre solemnitate, decât sfâșietorul,
ridicolul țipăt al lui...
poezie de Nina Cassian din Suave (1977)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invenții neinventate
Ar trebui inventat un aspirator de rele;
Din când în când, am face curat
Și viața noastră ar deveni imaculată.
O mașină de spălat păcate
Ar fi foarte necesară;
Multe coștiințe ar deveni impecabile.
Un "Vanish" pentru violență, răutate, ipocrizie,
Dacă am avea, lumea ar fi mai bună!
Oamenii nu se concentrează
Și inventează lucruri inutile,
Ca: arme, bombe, otrăvuri,
În loc să inventeze leacuri
Pentru bătrânețe și moarte!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Omar Khayyam
Khayyam îmi ține de urât în noapte.
Și el e singur veșnic călător.
Aceleași întrebări și eu le-aș pune.
Răspunsul însă n-are viitor.
Mă-ntreb și eu cum s-a-ntrebat și el,
De ce se-ntâmplă tot ce se întâmplă?
De ce ne naștem și murim mereu
Și doar regrete risipim în urmă?
De ce iubim iubire interzisă?
Și cine-acest cuvânt l-a inventat?
Balanța vieții e și-așa prea tristă.
De ce amarul l-am îmbrațișat?
poezie de Viorel Mitea (18 august 2009)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu a murit Poetul
Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de țărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârșit,
ex nihilo nihil, poemul
se naște din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânța din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate ști.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afla
poti sa apari in ferestre goala
tinand discursuri interminabile
despre tehnologia dragostei
poti sa masori in rochie de aur
trezoreria regilor
blestemati sa te iubeasca
pana la moarte
poti sa inventezi o sumedenie de lucruri noi
care fac placere
trupului meu
incapabil sa tina suparare
poti sa fii cea mai
neintrecuta
pe terenurile de tenis ale inteligentei
dar cu mine- afla-
ai terminat-o.
poezie de Lucian Avramescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre inventatori și moarte, adresa este: