Poezii despre istorie și viață
poezii despre istorie și viață.
La catacombe
Acolo istoria
Și omul
Și credința
Au intrat dinadins
În pământ
Ca să trăiască
Ca să germineze
Ca să crească
Ca să dăinuie
Să se înmulțească
Și să rodească
Înmiit
Precum
A prorocit
Semănătorul
Divin Iisus.
poezie de David Boia (16 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eveniment istoric
Se clatină salcâmii,
Se zguduie pădurea,
Se apără românii
Cu arma lor, securea.
Dujmanii îngrașă glia
Cu trupurile lor.
Trăiască ROMÂNIA!
Și bravul ei popor.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetate total eternă (acrostih)
Avem o cetate absolut eternă la loc de onoare
Leagăn de civilizație și unitate desăvârșită
Binecuvântată fie cetatea albă cu ziduri roșii
Aici bate o inima sacră de țară unificată
Iată lumină mare pentru nație a răsărit aici
Un vis sublim de veacuri tot aici s-a împlinit
Leii națiunii au repus roata istoriei pe făgaș
Istorie sacră cu majuscule au scris acolo titanii
Acum și peste veacuri să trăim în pace sfântă.
acrostih de David Boia (17 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi suntem
Noi suntem toți așa precum e zis
În stânci de piatră și pe vechi izvoade:
Avem strămoși, o limbă și un scris
Și un trecut de viitor ne leagă.
Să ne cunoaștem drumul înainte -
Pe urme de istorie pășim,
Prin tainicele șiruri de cuvinte
Cu drag de Țară și popor trăim.
Noi suntem ai istoriei copii,
Purtăm cu toții românescul nume,
Așternem clipe dragi pentru vecii
Și-un vis ne ține demni pe astă lume.
poezie de Crina Popescu din Gânduri din gânduri
Adăugat de Amurg
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când n-or fi cifre și figuri...
Când n-or fi cifre și figuri
cheile-oricăror creaturi,
când cei ce cântă și-ar iubi
mai mult ca înțelepții-or ști,
când lumea se va-ntoarce-n lume
și-n viața liberă anume,
când prin lumini și umbre toate
se vor reface-n claritate
și când legende și poeme
istoria lumii-or să se cheme,
atunci la tainica strigare
ființa-ntoarsă o să zboare.
poezie celebră de Novalis, traducere de Grete Tartler
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Silvia Velea
Străvechea mea cetate de pe Jiu
(omagiu Craiovei Cetate a Banilor Olteni)
Străvechea mea cetate de pe Jiu
Ți-aduc pios umila mea cinstire,
Cu anii ce mi-ai dat de găzduire
Îngăduie-mi, să mă consider fiu.
Așa frumos aș vrea să te descriu,
Că-ți port doar sentimente de iubire,
Legat de tine sunt prin mii de fire
Și am trăit pe vatră și te știu.
Atăția ani de tine ce mă leagă,
Se-adună acum în stol și mă-nfierbântă
Și te-oi simți în mine-o viață întreagă
Cetatea mea de vremuri neînfrântă,
Prefaceri noi mi te-au făcut mai dragă,
Înscrise în istoria prea sfântă.
sonet de Petre Gigea-Gorun din Cent poemes dʼamour
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
***
Conectați
la
aceeași
istorie
Politica
face
diferența
Unul
spune adevărul
Celălalt
îl
trăiește
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (2 decembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemul istoriei
Din nou istoria se duce,
În trista omenirii zare,
E răstignită iar pe cruce,
Și nu-s speranțe de scăpare...
Căci iar a omeniri turmă,
Din agonie se trezește,
Și-abia în ceasul de pe urmă,
Istoria o prețuiește...
Suntem o nație ciudată,
Cu cauze minore-n țeste,
Căci e valoarea venerată,
Abia atunci când... nu mai este...
Dar poate că un dram de minte,
Ne-o ajuta să reușim,
Ca de acuma înainte,
Tot ce e bun să prețuim...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Continuitate
Glia țese covoare de flori
din fibrele strămoșilor.
din străfunduri
se filtrează spre noi
dimineți aurite
de suflul dacilor.
trecem zilnic
peste pământul viu
în care fluviul vieții
se varsă treptat
în șiraguri.
țara se-ntinde
milenar în istorie...
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul
Sunt ideea prin care se intră în cetate.
Nu e de ajuns să dai un regat pe un cal.
Pe un cal trebuie să dai totul,
pentru a nu rămâne în afara cetății
ca singurătatea
sau ca marele fiu al cenușii.
Orice om are nevoie de-un cal.
Niciodată caii n-or să dispară din istorie.
E-o problemă de viață și de moarte.
Dar pe un cal trebuie să dai tot o idee
din care să iasă oameni și arme,
mai ales că un cal se poate face din orice
chiar și din compot, chiar și din fluturi,
cu o singură condiție însă
ca să nu-l poată mânca niciodată
chibritele și lupii.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre istorie și viață, adresa este: