Poezii despre iubire și știință
poezii despre iubire și știință.
Toate regatele pentr-o cupă de vin prețios! Toate cărțile
și toată știința oamenilor pentru suavul parfum al vinului!
Toate imnurile de iubire pentru cântecul vinului care curge!
Toată gloria lui Feridun pentru sclipirile de pe-această cupă!
catren de Omar Khayyam din Catrenele lui Omar Khayyam, catrenul 142 (1945), traducere de Al.T. Stamatiad
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vaccin vital
De când te iubesc... și nu-mi mai trece!
La farmacie n-or avea ceva?
Doar n-o să mor dintr-o simplă iubire!
Ăștia se laudă cu știința lor,
Dar n-au fost în stare să descopere
Cel mai important vaccin: împotriva iubirii!
Uite, eu sunt acum maxim infestată;
Sunt dispusă să donez sânge, probe ADN, tot ce e necesar,
Ca, cel puțin, împotriva iubirii neîmpărtășite,
Să fim protejați!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeii cu inima curată
Darul e înțelepciune
Alinare și speranță.
Oriunde poți fi de față
Totul e trecut cu bine.
Iubești știința și natura,
Libertatea și măsura.
Inimii îndurerate
Ai să-i dai plante minunate!
Crezul cel trecut în faptă
Răgaz ai să-l împlinești.
Ai o inimă curată,
Curaj știi să dăruiești
Iar și iar din darul sfânt
Univers trăind în plantă
Necontenit treci în faptă.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(de)căderea mea
are un fundament științific natural
și e întotdeauna aproape egală
cu fatalitatea iubirii la pătrat...
urcarea ta ține de miracol
dar planarea în neant e o anomalie
temporară a matricei
dacă ai prins azi în Iluzie
un loc la geam cu wifi și vis condiționat
crezi că vei rămâne iubito
stăpâna inelelor?
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 129
Spiritul scurs în lumea decadentă
E poftă-n faptă, dar până la faptă,
Pofta sperjură, hoață, indecentă,
Sălbatică și crudă și nedreaptă
Pe care n-o iubești, că-i ipocrită,
De cuget e vânată voinicește,
Dar cugetul momeala o vomită,
Căci cel ce-o înghite brusc înnebunește;
Și-apoi nebunul vrea ca să posede
El are, a avut și mai dorește
Și e nefericit, deși nu vede,
Căci a visat și-acum plăceri poftește.
Asta știu toți, dar nu au știința adâncă
S-alunge răul care-n iad ne-aruncă.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dulcele stil matematic
Aproape de linia orizontului,
încerc să nu o ating...
nu fiidcă nu pot, cum ar spune omul,
ci findcă e o limită, ca oricare alta,
și dulcele stil matematic păstrează distanța.
Aprope de învelișul Terrei,
încerc să nu-mi imaginez o sferă...
nu fiindcă nu ar fi exact,
ci pentru că poate fi și un cub,
într-un spațiu metric.
Aprope de matematică, caut să nu văd știință...
nu fiindcă e abstractă,
ci fiindcă o-nțeleg
și o iubesc...
și știu: Iubirea nu e știință,
iubirea e credință!
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
... și va fi dragoste
Stau pe genunchi și- i
spun lui Dumnezeu
că o să plec
respir sacadat
uneori
mă întorc în timp și mă ascult
spun în gând Tatăl nostru
sperând că-n următoarea clipă
voi fi altfel
mai mult decât atât
voi ști unde se tot duc oamenii
în pământul de sub pământ
sau în cerul de sub cer
voi ști sensul multor lucruri
pe care cu bună știință
le-am ignorat
voi împărți sfârșitul lumii
în cioburi
câte unul pentru fiecare
nu voi fi trist
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pisicile
Savanți severi, plecați pe luneta planetară,
Ca și amanți frenetici, când vârsta li-e-n declin,
Iubesc voinica, blânda pisică din cămin,
Ca ei de rebegită, ca ei de sedentară.
Prietene științei și voluptății vii,
Ele iubesc tăcerea și-au spaimă de tenebre;
Le-ar folosi și Iadul la cursele-i funebre,
De și-ar pleca trufia felină spre-a servi.
Visând, ele s-așază în nobilă ținută,
Ca sfincșii ce-n deșerturi contemplă zarea mută,
Sau dorm în pacea nopții și-a visului etern;
Le luce magic coapsa de scînteieri mobile,
Și pulberi, ca nisipuri de aur ce se cern,
Le scapără prin stranii și mistice pupile.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua mea
De ziua mea, nu-mi fac cadou nimic
Doar trei petale de uitare într-un plic
Pe care-am să-l trimit recomandat
Celor ce cu știință m-au uitat
Și-am să le spun că... nu le spun deloc
Și n-am habar de nepăsarea lor
Și chiar dacă cu lacrima mă hoc
Nu mai sunt ancorată în decor.
De ziua mea, voi atîrna în bernă
{Va fi-n secret ca nimeni să nu știe}
Steagul de dor și dragoste eternă
Celor iubiți plecați în veșnicie.
poezie de Delia Stăniloiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire pe măsurate
Dragă, de s-ar măsura
Cu un instrument, ceva,
Dragostea ce arde-n tine,
Deci în inimioara ta
Pentru cel ce te adoră
Ca pe contul doldora,
Speriat ca șoricelul
Că din nou îl vei lăsa
Și pastile antistresuri
Cu butoiul va lua,
Instrumentu-acela super
Imediat l-aș cumpăra,
Ca să știu, întâi de toate,
Câte zile va dura.
[...] Citește tot
poezie de Florian Abel din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și știință, adresa este: