Poezii despre iubire și mântuire
poezii despre iubire și mântuire.
Versuri și lacrimi
Prefaci poemele în lacrimi,
Sărutul lor cade pe ele,
Ești pasiune și ești patimi
La fel cum sunt și ale mele
Oftatul tău de fericire
Mi-aduce sufletul în palmă,
Iar de acolo, prin iubire,
Eu îl trimit la tine Doamnă
În ochii tăi se oglindește
O dragoste, imensitate,
Care pe noi ne izbăvește,
De tot ce e singurătate
Cad lacrimile peste versuri,
Răsar în ele trandafirii,
Iar noi alegem universuri
Ce poartă numele iubirii
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slavă lui Iisus Hristos
Doamne, Domnul meu ceresc,
Eu pe Tine Te iubesc!
Te iubesc, dar nu de frică,
Chiar de-s slab ca o furnică.
Nu de frică Te iubesc,
Ci că mult Te prețuiesc,
Căci pe om l-ai învățat
Să iubească ne'ncetat,
Pe aproape să-l iubească,
Să îl ierte, prețuiască,
Chiar și pe al său dușman,
Cât ar fi de inuman.
Însă mai presus de toate,
Te iubesc, și cu dreptate,
Fi'ndcă Te-ai sacrificat
Să ne mântui de păcat.
poezie de George Budoi din Poezii religioase (8 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de vis
Noapte de vis, timp preasfânt,
Toate dorm pe pământ;
Doar două inimi veghează,
Pruncul dulce visează
Într-un leagăn de cânt.
Noapte de vis, timp preasfânt,
Dumnezeu râde blând;
Pieptu-i varsă iubire,
Lumii dă mântuire
Pace-n ea aducând.
Noapte de vis, timp preasfânt,
Păstorași vin cântând;
Îngerii cântă Aleluia,
Nouă vestind bucuria,
Domnul e pe pământ.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PÂN' LA CER...
Pân' la Cer, gândul îmi zboară
Ducând pietrele-mi de moară,
Pân' la Cer inima-mi duce
Și durerea de pe Cruce,
Pân' la Cer și mai departe,
Zboară verb din Sfânta Carte,
Cu o aripă ușoară
Dintr-o țară-n altă țară;
Pân' la Cer zboară cu dorul,
Înviat, Mântuitorul,
Care zilele își poartă
Spre a veșniciei poartă
Și vrea oile din turmă
Să urmeze a Lui urmă
Ca a Cerului iubire
Să le-mbrace-n nemurire!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Nimic nu se întoarce mai mult
împotriva omului
decât dragostea...
În dragoste, un pas înainte
e un pas înapoi
spre amurgul trupului și-al minții...
Îndepărtează-mă, Doamne,
de extaz,
și mă izbăvește de patimile cărnii
și sângelui,
de trupul viclean al Femeii,
Amin!
rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovat de iubire
Ce drept am eu să-ți pun în suflet fluturi
Și susur de izvoare în urechi
Să-ți dau fiori, de care să te scuturi,
Când buzele-ți își caută perechi
Ce drept am eu să îți ofer atingeri
Atunci când te mai mângâi doritor
Când auzim în jur glasuri de îngeri
Ce cantă într-un mod izbăvitor
Nu-i vina mea că tu ești prea frumoasă
Cu ochii de azur și trup sublim
Ce vină am, că te iubesc, aleasă
Și că alături eu aș vrea să-ți vin
De crezi că-s vinovat, mă izgonește,
Dar nu voi renunța la ce-mi doresc
Si chiar dacă îți pare o poveste
Mă lasă lângă tine s-o trăiesc
poezie de Adi Conțu (4 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fie-i Lui Isus onoare
Cât de adânc este Cuvântul
Ce Isuse ni-l mai dai
El îmbracă tot pământul
Să ne așeze iar în rai
Ce profundă e Scriptura
Ce Isuse ne-o oferi
Să ne întărești făptura
Nu de azi și nu de ieri
În Cuvântul Sfânt Divin
Viața însăși se găsește
Să-l absorbi mai pe deplin
Căci Hristos te mântuiește
Numai El azi ne oferă
Viața veșnică mereu
Să primim a vieții eră
Prin credința-n Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (28 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare albastră
sunt o conștiință împăcată cu vaste reflecții
asupra existenței cu voaluri de mistere
elanul demiurgic cu nesfârșitele proiecții
a viselor cu aripi care se avântă sus în emisfere.
duhul sfânt îmi pare geniul pur al vieții
se pogoare în suflet la albastră chemare
atunci când se destramă tenebrele nopții
și iubitorul soare răsare iar din mare.
prin credință sacră îmi izbăvesc destinul
cu iubiri boeme mut muntele din loc
la cina cea de taină savurez festinul
Isus mântuitorul a pus în mine foc.
să ard întunecimea tot răul tot veninul
sufletul să-mi rămână structură de proroc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Crucea
Pe crucea mântuirii ce-am ridicat-o-n fine
din lespezi de iubire punând mortar de dor,
din când în când același sublim Mântuitor
se lasă prins în cuie și moare pentru mine.
De fiecare dată îi tot rămân dator
și totuși nu îmi cere nimic când iarăși vine.
Nu știu ce vrea, ce-ncearcă, ce speră că obține
cu sacrificiu-acesta etern, copleșitor.
Am încercat odată, când el era departe,
în cuiele durerii să stau în locul Său,
dar m-a cuprins deodată un frig cumplit, de moarte.
Și-au început să plângă părerile de rău,
când El venind îmi spuse dându-mă blând deoparte:
Să nu mai urci acolo, nu-i încă locul tău.
sonet de Anatol Covali (25 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheia iubirii
O melodie o doină o încântare
Cheie ce deschide portative
Răsare ca prima rază de soare
Răsună ceruri în lumi rotative
Eterna chemare a îngerului
Cu dulcea-i notă de iubire
Rimează cu pulsul sângelui
Poarta sufletul spre mântuire
De ai o viață zbuciumată
În lumea asta plină de nevoi
Ascultă ca o ultima cântată
Continuă-ți viața printre noi
La început a fost iubirea
Eu m-am îndrăgostit de ea
În suflet a pătruns simțirea
Cu cheia iubirii deschid inima ta
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și mântuire, adresa este: