iubire şi meşteri

Muzică pentru pace

Treptele creşterii
urce-le meşterii,

schela poemelor,
vuietul vremilor,

dragostea — nimbul,
vestind anotimpul

cu frunzele martore
la umbră de arbore...
Dar dacă duşmanul
va scoate arcanul

rotund să măsoare
gîtlej de popoare,

atunci, da. atunci,
pentru noi, pentru prunci.

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian din volumul Sufletul nostru (1949)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua

Ploua.
ploua prin noi.

şuviţe ude
împletite cu degete şuvoi...
amurguri frământate
spre scâncetul de zori...
şi sânii goi
ce risipeau
şi spaţiul
şi timpul
dintre noi...

Şi iar imi plouă
plouă din noi
n-am fost olar desăvârşit
nici meşter întru
nou zidit

doar te-am iubit

poezie de Ion Velea (2009)
Adăugat de Costea Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în zori

Dormi... Dormi şi mă lasă
să te privesc nemişcat.
Părul tău unduie-n pernă
ca dintr-o carafă turnat.

Ce mult, ce adânc te iubesc
în fiece clipă.
Cu privirile-mi vii ca un ţipăt
mi-i teamă să nu te trezesc.

Îmi vine să strig! trăim!
E-al nostru veacul acesta de creşteri!
Vieţile noastre să fim
ucenici şi meşteri!

Dacă nici ăsta nu-i cântec de dragoste,
care-i?
Fireşte că nu gângăvitul alint
pe struna ghitarei,

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus

Un vis mă dizolvă
în raze
ce-şi caută lumina
apoi
pictează retina
cu templul tău Venus.
Coloane ţi-i trupul
care sfidează
perfecţiuni de marmură.
Braţe arcadă
mă prind
prizonier
lângă altarul
dăltuirilor care întrec
închipuiri
de meşteri pietrari.
Oarba-mi rătăcire
o îndrumi
cu strălucirea ta
planetară,

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa unui rege asiatic

lui Cuza Hotta

Pe soclurile albe de marmură,
Sculptate
De dalta unor meşteri aduşi din alte ţări,
Eternizate-n masca supremei nepăsări,
De-a lungul celor şapte alei
Întretăiate
De alte şapte-alei,
În parcul meu veghează o sută de femei ―
O sută de amante pe care le-am iubit
Cu-atâta frenezie,
Că-n spasmele dorinţei
În fiecare noapte sfârşeam printr-un cuţit
Poemele-ncepute cu buzele şi dinţii.

Şi-n parcul meu,
De-a lungul aleilor pătate
De lacrimi
Şi de sânge,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erată la Balada Meşterului Manole

Ora niciodată n-a fost mai exactă
Decât în secunda când ne-am despărţit
Frunza din privire ţi-a rămas intactă
Ignorând o clipă vântul răzvrătit

Şi de-atunci iubito singura icoană
Care mă ţinteşte când mă uit în sus
Este chiar tabloul static în persoană
Care-mi spune zilnic n-am nimic de spus

Dumnezeul ăsta e la fel de mut
Ca şi Dumnezeul care ne-a-ntâlnit
Ca şi Dumnezeul care ne-a făcut
Ca şi Dumnezeul care ne-a zidit

poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codana

Opreşte-ţi umbletul, codană,
Nu mă lăsa în suferinţi,
Că tu îmi faci în suflet rană,
Cu veşnic buzele-ţi fierbinţi.

Ci stai în loc şi te gândeşte
Ce tremur laşi în urma ta,
Când umbra-ţi fragedă stârneşte
Potop de patimă şi stea.

Opreşte-ţi mâna să atingă
Culori şi lacrimă şi viers
Şi vei vedea c-o să se stingă
Orice senin din Univers.

Opreşte ochiul tău să vadă
Câmpii în verde auriu
Şi vei simţi cum o să cadă,
În ropot, cerul brumăriu.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fir de graţie

Un fir de aur şi brocart,
Băiat cu carte, mult azart,
Un fir de graţie, arginţi,
ţesut de sfinţi.
Avea pescarul doar un fiu
Care umbla hai-hui, hai-hiu,
l-a prezentat drept ginere
de vinere.
Veni flăcăul, meşter bun,
Făcu prin camere minuni,
s-a-ndrăgostit de soacra lui,
hai-hui.
Şi dragostea dură un pic,
Găsi o jertfă cu neg mic,
O biată fată, ca un miel,
Oh, Sataniel.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune

bătătoresc poteci dar am mult de mers
lumea asta-i mare plină de splendori
poeţii-s călăuze spre magic univers
cerul meştereşte mă ninge cu candori.

în rodnicia viselor delicateţuri gust
pâinea de lumină răscoaptă pe-o stea
trăiesc fericirea ca pe-un miracol just
şi ard ca o torţă exprimând dragostea.

singurul meu avut este iubirea
şi versul cald meşteşugit cu har
aţintită-n infinit îmi este privirea
trăiesc vârtej de-avânt spectacular.

toate gândurile mele vizează nemurirea
urc spre steaua mea fără funicular.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om simplu

Dac-aş fi un pictor
Ştiu că zi de zi
Te-aş picta pe tine
Doar în culori vii.

Dac-aş fi un sculptor
Cu mâna sprinţară
Ţi-aş face statuie
Dintr-o piatră rară.

Dac-aş fi un meşter
Aplecat pe roată
Ţi-aş frământa trupul
Ziulica toată.

Dac-aş fi un înger
Coborât din slavă
Ţi-aş da nemurirea
Fără de zăbavă.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (13 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!