Poezii despre iubire și metafizică
poezii despre iubire și metafizică.
Chōka
Scară spre eden
Iubirea dintre semeni
Stare de extaz
Mai presus de ființă
Favoare sacră
Speranță dominantă
Fenomen metafizic
poezie de David Boia (30 mai 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colaje
Salcâmul mireasă,
mireasa salcâm-
palizi pelerini venind din câmpie
cu zăpezi ofilite peste umeri.
Le aud vorbele foșnind
cu mirare, metalic.
Ar iubi o femeie, cu crengile lor
îmbrățișând-o, sărutând-o.
Dinspre punțile zorilor
se-aud
solzii nopții pocnind strident.
Nu te ascunde, curând
salcâmul te va urma
cu rămurișul metafizic.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei stele
primesc în tovărășie
puține dacă le pui
într-o sanie trasă
sau împinsă de renii vaccinați
dacă sunt mici nu reprezintă
carul mic
nici un căpitan nu ești
dar în ochii tăi sunt scumpul tău
iubitul care strânge stele
de pe cer
e metafizică pură
dar tu nu spui nimic
le accepți așa
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Canonul iubirii
La început a fost alegerea.
Cum deosebești diavolul de înger?
Folosul și iubirea dușmani neîmpăcați.
Pasiunea este vicleană ca o felină.
Ce este o relație? Nimic, fără iubire.
Metafizica se evaporează la focul iubirii. Orice retorică moare.
Teama își are locul ei.
Înainte și după iubire tot iubire este.
Iubirea și eternitatea nu au nimic comun.
El este ea, ea este el, o vreme dispar amândoi.
Iubirea și arta memoriei.
Faust a disprețuit iubirea- aceasta a fost drama.
Freud a considerat iubirea obiect de studiu.
Kafka nefericitul îndrăgostit.
Prietenie ce dăinuie nu mai este iubire.
Mortul nemuritor și viața ca o secundă.
Îndrăgostitul un pește cu aripi caraghioase.
Nu poți înfrânge nebunia într-o singură zi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Examen la geografie
se întoarce calul tău dezlegat
rumegând coroana de flori de tâmplă
potcoave de înfeminare
ascult cum ticăie metronomul uitat în priză
clavecinul la care ședeam lipiți
cântând motete la 4 mâini
de ne era frig de mansardă
arde viața molcom în soba portativă
între do-re e timp și de sub-sol
un fel de dragoste metafizică
în patul tău din fier sobru
mă uit la tine ca la un muzeu gratis
portrete în cărbune-fumatul interzis
tu îmi vorbești de arta etruscă
desenând în palmă sinoptici din noi
ecuatorul trece mai la sud de sâni
ca un hurican de vară șuie
hăulește îmi zici, strigă-mă pe nume
[...] Citește tot
poezie de Adrian Grauenfels
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă așteptam
să mă iubești o mie
de ani încercând să dezlegi
misterul melancolic
care răzbate din toată ființa mea
nu mă așteptam să-mi înțelegi
durerea poemului care crește
în metafizica magnetismului frenetic
să mă susții când ating paradisul pierdut
stingând condeiul în lacrimi
nu mă așteptam să iubești
o piesă de muzeu ocolită
de noroc încredințat iluziei deșarte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiaj prin vis paradisiac
vise renasc din cenușă ca pasărea Pheonix
să simt iar paradisul aproape de cord
mă desfășor în viață cu credință de onix
revelații mă umplu de la Sud la Nord.
cântecele vârstei și iubirii sunt scrise
în sufletul meu îndrăgostit de vers
sunt în voiaj prin lume pe drumuri permise
Dumnezeu mă ocrotește de înger pervers.
căzută-n contemplare descriu peisaje
de o frumusețe rareori întâlnită
razele prietene ning peste mine miraje
cuprind și frenezia din lumea infinită.
cu gânduri albastre fac adesea voiaje
printre stele. sete metafizică desțelenită.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevăr metafizic
Acest Pământ va trece, știm prea bine,
Oameni și flori și ape vor pieri,
Doruri, speranțe, griji, dureri, suspine,
Ca ceața nopții se vor risipi.
Soarele-n cer odată se va stinge,
Jelindu-și raza trist și ostenit,
Nicio privire nu-l va mai atinge,
Nu va mai fi nicicând un răsărit.
Tot Universul va intra-n repaos
Și încet-încet se va dezintegra,
Dar peste umbra morții, peste haos,
Iubirea pură veșnic va dura.
poezie de Octavian Cocoș (21 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metafizica
Pășesc pe muchia timpului și-mi pare
ciudat, asemeni unui semn de întrebare
tăișul ca o lamă de cuțit
tăind felii de ieri și azi, din infinit.
La ce bun oare,
când oricât ai tăia
se pare
că nimic nu s-a schimbat,
timpul e la fel de patrat
cu laturi la fel de egale
iar clipele, goale
curg în aceeași măsură,
iubire și ură,
venin și candoare
viață și moarte
ntuneric sau soare.
Însă, mai multe pătrate, alăturate
[...] Citește tot
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Irina Mihaela Grunzu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Metafizică și de Angelitate
În dragoste, mai mult ca orișiunde,
de sinucidere, te poți ascunde
și poți să stai acolo mult și bine,
Sedus total de-o muzică de nai,
lângă un trup frumos cu păr bălai,
cu ochii verzi și cu picioare fine...
Iar dacă simți înveșnicirea clipei,
făcând elogiul infinit risipei
semințelor de dragoste-aruncate,
furându-i fetei dragi din frăgezime,
din afunzime,-apoi din netezime,
ieși din delir și-njură, în... Cetate,
De Metafizică și de... Angelitate!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și metafizică, adresa este: