Poezii despre iubire și paradox
poezii despre iubire și paradox.
3
Vorbesc despre noi rimele ridurilor
Comuniune fraternă la frângerea pâinii
Propria goliciune
Misterios abis în sens invers
Indiscret paradox
În lumină și în moarte
Indiferent de morala creștină
Exigente umbre pe aorta concretă
Ești toate iubirile mele
Alienantă justificare.
poezie de Iulia Mindrean (12 decembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudine
... cu cât mai scurtă-i o iubire
cu-atât mai lungă-i o uitare
cu atât mai greu în amintire
se stinge trist o lumânare
cu cât mai lungă-i o iubire
cu-atât mai scurtă-i o uitare
cu-atât scânteia fericirii
în suflet arde ca un soare
întreagă lume-i energie
incertitudine paradoxală
cuantică incertitudine și vie
precum iubirea ta fundamentală...
poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipsa ta...
Și lipsa ta mă arde pân' la sânge!
Și dorul mă mistuie ușor...
Speranța pe zi tot mi se frânge,
Și uneori, parcă aș vrea să mor...
Și te-am iubit cu multă pasiune...
Oare cum n-ai simțit ce eu ți-am dat?!
Inima mea, multe povești ar spune
Despre un paradox de rai și iad...
Și lipsa ta mă doare tot mai tare,
Trec anotimpuri... tu ești o amintire!
Vrei să reînvii trecutul oare?...
Mai vrei să fie între noi iubire...?
Dacă nu simți și n-ai simțit nici fluturi,
Ce se zbăteau când mă vedeai pe mine...
E timpul printr-o palmă să mă scuturi,
E timpul să uit tot despre tine!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sublimul paradox
Doamne, ce mult ne iubim
Când nu credem și nu știm
Și ce ușor ne rănim
Și ce greu ne lecuim.
Cum putem să ne mințim
Că-i fleac să ne despărțim
Dacă noi ne chinuim
Numai de ne bănuim?
E simplu să ne gândim
Că putem să ne oprim
Și putem să ne-amăgim
Că nimic nu mai simțim
Iar dacă ne întâlnim
Putem să ne ocolim
Sau în ochi să ne privim
Fără măcar să clipim
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (19 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox si Greseala
Mai intelept ca totdeauna
Si tot atat de idiot,
Acum pricep ca e totuna,
Sa n-ai nimic sau sa ai tot.
Si paradoxul ma omoara
Si sunt nebun sa mi-l explic,
Ca totu-a fost pana aseara
Si astazi nu mai e nimic.
Sunt sclavul presimtirii sumbre,
Pe care mi-o-nsusesc intim,
Ca vietuim ca niste umbre
Si ca si umbrele murim.
Si, cum nu-i nimeni sa te-acuze,
De stratageme si de masti,
Cum au putut aceste buze,
S-ascunda faptul ca urasti ?
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eufonie paradoxală
Cine în afara iubirii ar avea destulă
delicatețe să poată trezi un copil soarele
se rostogolește de la o noapte la alta
la fel de înflăcărat la fel de jucăuș
Doamne cum să atingi epiderma cerească
a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele
unui sărut cu lacrimile gemene ale unei mame
sufletul nu se poate hotărî cele două
brațe Denis și Laurențiu cele două speranțe
gemene Laurențiu și Denis ridică viitorul
în dreptul ochilor orizontul se întinde
de la un capăt la altul
ca un fluture
ca un surâs
poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copiii (10 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebare
Tu te-ai întrebat vreodată
inimă de piatră seacă
când erai cu fulgi cernită
sau erai îndrăgostită:
"De ce-i moarte pe Pământ?"
sau
"De ce-i frig și-n cuvânt?"
"De ce sunt multe păcate
Ce nu pot fi iertate?"
"De ce-s oamenii mai triști,
fug de lume rătăciți
cu viteza gândului,
ca arșița soarelui..."
Poate că-i un paradox
uităm să trăim frumos,
omul uită să iubească
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ce-ai fost și ești
Gândind tot ce-ai fost și ești-
adiere de avânturi tinerești;
zbatere de tril, spectru de culori,
un pâlpâit aprig de splendori.
Gingașă și statornică iubire,
păgână dar și înaltă toropire,
de frumos și unică bunătate,
bântuită sete, prin tot și toate.
Un paradox ascuns, divinizat,
ori colț de rai, subtil venerat;
magie de vrajă, semeție bizară,
o înfiorare și flacără lunară.
Fugarnic în dumnezeiești rostiri,
mireasmă și crezuri de iubiri.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La depărtări de ani-iubire
De ziua celor ce iubesc,
Nu se acordă importanță
Felului cum sărbătoresc
Îndrăgostiții la distanță...
Cum n-o pot face, mai ales,
Decât în vis, în plan real
Zâmbind cu mult subînțeles,
Dar în ascuns, paradoxal
Sau poate numai încurcat,
Știind că e și ziua lor,
Se duc și plâng dezacordat,
Și unul câte unul mor...
Dar nu pe rând, ci simultan,
La o lungime pe o scară
Echivalentul unui an,
Încât obișnuit să pară
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (13 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglindire... Sunt un paradox!
Și mă ascund de oameni... să dispar!
Așa îmi este bine... mult amar,
Se risipește, când sunt eu și cu mine...
Liniște și taine... și cugetări divine.
Și îmi este drag, să-mi fiu, să mă iubesc!
Am învățat din greu, iertând să reușesc...
Și la final de viață, două legi avem:
Iubește-te pe tine, să rupi un blestem!
Iubește-ți și aproapele, ce rar îl mai găsești...
Asumă-te pe tine, învață să iubești!
Lumina dă putere! Devii înțelept,
Doar iertând, iubind... la modul cel corect!
Iubesc singurătatea! Iubesc să-mi aparțin!
Fără obligații, îmi vreau duh alpin!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și paradox, adresa este: