Poezii despre iubire și prejudecăți
poezii despre iubire și prejudecăți.
Dacă nu mă mai iubești
Și dacă nu mă mai iubești,
Adu-ți aminte cum zburdam
În câmp virgin, plin de flori caste,
Împletind magice povești,
În timp ce eu te dezmierdam,
Sub zările mereu albastre...
Și dacă nu-ți mai amintești
Cât m-ai iubit, cât te-am iubit,
Dincolo de prejudecăți,
Tu, pentru mine-același ești:
Unic motiv de suferit,
Ce inima mi-a rupt bucăți!
Și dacă vremea trece-n van
Și-mpărtășim doar despărțirea,
Măcar să nu te îndoiești,
Sfidând destinul suveran,
Voi continua să-ți port iubirea,
Chiar dacă nu mă mai iubești!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelegere
Las lumea să disprețuiască
Ascunsa taină dintre noi
Prejudecata omenească
Arunce-n cale-ți cu noroi
În fața idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cerșesc,
La fel cu tine gândul nu mi-i
Nici să iubesc nici să urăsc
M-afund fără sa caut rostul
În chefuri nici voios nici trist
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Dar pentru sufletu-mi exist
În larma lumii ne-ntâlnirăm
O zi ca orice altă zi
Fără de bucurii iubirăm
Fără tristeți ne-om despărți
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihail Lermontov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
* * *
stăteam încolăciți
ca doi viermi
într-un măr
mare, roșu și gustos
ne giugiuleam goi
de prejudecăți
îți declaram: te iubesc
viermănoasa mea
îmi declarai: te iubesc
viermănosul meu
și ne iubeam omenește
strânși îmbrățișați
îți recitam poeme
din borges
rilke sau pușkin
plănuiam să ne iubim
într-o pară
mare, dulce și zemoasă
cum sunt buzele tale
și sânii tăi
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar iubirea
Eu am crezut, de când mă știu, și am simțit și-am vrut și am iubit
Ca, pestetot, pe unde am umblat, să am ceva de spus, de luat, de dat!
Eu am pretins, de când mă știu, că, a zidi iubirea, mi-e datorie castă,
Fără putință de refuz, prejudecăți, tăgadă, pretext de inutilitate!
Ca și cum Fericirea ar fi iubirea însăși, Omul etern, credința, viața!
Dar dac-ar fi ca, toate-acestea să nu mai dea speranței niciun credit,
Și, mâine, între oameni, inoportună să devină, iubirea pe Pământ...
Și, dacă singur-aș citi, cândva, îndemnuri la iubire, bunătate, omenie
Și, nimeni să nu mai vrea să-adune în ființă Fericirea, fir cu fir,
Ca și cum astăzi, Omenirea n-ar mai avea oameni adevărați pe Tera,
Eu, totuși, aș rămâne-aici să dau, să întregesc, să cred, să împlinesc!
Aș sta aici etern, să semăn, să plivesc, să recoltez grăunțe proprii!
Dar, când efemeritatea, inutil, bizar m-ar sechestra eternității,
Țărâna-mi, ireversibil, coagulant, credibil s-ar preface în iubire!
Ca și cum, doar iubirea ar fi utilul, legitimul sentiment al omenirii!
poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele noastre se iubesc cum noi nu vom ști
oricum nu e niciodată loc pentru ceva mai mult
într-o viață plină de prejudecăți și mitinguri albe
născute moarte dintr-o suflare bleagă de moluscă
pe când poezia mea te iubea ridicând piramide la cer
într-o frumoasă lume de muzică și licurici
fără nicio obligație
pur și simplu
ca pe un răsărit observabil
între noi aerul pășește ca un balerin
să nu cumva să strice magia cuvintelor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De florii
Lumini, culori, parfum, petale,
Scântei de dor și vânt nebun,
Speranțe tot făcându-și cale
Și cuib... în tufe de alun.
Aburi de gând și nori de vise,
Prejudecăți... cuvinte seci,
Timidități demult prescrise,
Pași rătăciți... și vechi poteci.
Tandrețuri... sau naivitate,
Melancolii târzii și dulci,
Trupuri de-amor înnobilate
Și brațe-n care să te culci.
Luceferi și tăceri sfințite,
Buze topite-n sărutări,
Priviri spre depărtări smerite,
Înlăcrimate... așteptări.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filă de iubire
te aștept să vii
să vii, să vii femeie, într-o zi
printre duioase șoapte și tainice suspine
să strâng cu dragoste, cu dor nebun
un vis, un sân, un gând
să fii o stea în nopțile târzii
să fim un doi, doar noi
pe fluvii întinse de dor
să ne dezbrăcăm de prejudecăți
să ne azvârlim în ape
să plutim apoi, goi, nebuni și puri pe aripile iubirii
să îți spun cuvinte duioase, line
să te pierd printre șoapte
să te trezesc în zori cu un sărut
zorii vântului în țipătul pământului
mi-e dor nebun de tine
știi iubire, știi...
eu sunt nebunul ce îți cântă
sub balconul sufletului tău
în fiecare noapte al meu dor
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu o primă... vară
Mă păcălesc mereu c-o primăvară,
-Promisiune-n van de reînviere-
Ca mugurele, fluturi din cocon... Afară
Ies năpădit de mii de premiere.
Cred nejustificat în reînoire
Din aeru-n culori de flori de roduri...
Retrăiesc anual din nou o răstignire
Și mă încânt printre lumini și dulci prohoduri.
Îmi umplu alveolele de-azur
Și parcă zbor făcându-mi fizicul un gând...
M-avânt, mă răcoresc într-un "sperjur"
De mărturii mințite că-s iar tânăr... Un curând.
Dar totu-i scurt, căci timpul se scurtează;
Parcă de când sunt mare spațiu-i mic
Și zile-s clipe, totul mă presează
Și-ncerc s-ascund în surd orice tac-tic.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte către mine
Tu vrei ca noaptea să te lumineze,
În neguri pline de suspine și tumult,
Ai vrea ca soarele să-ți țină umbră,
Și să trăiești acum în vremuri de demult.
Urcat în munți pe culmea disperării,
Spre Valea Plângerii grăbit cobori,
Alunecând prin jnepenii frustrării,
Te prăbușești visând că zbori.
Vrei să fii liber închizându-te în tine,
Ca într-o cușcă făcută din prejudecăți,
Vrei să iubești profund pe orișicine,
Având inima frântă în sute de bucăți.
poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu există criterii de încadrare a omului,
într-una din categoriile: "rău", "bun"!
Există oameni care ne-au nedreptățit!
Există oameni cărora, noi înșine le-am produs o nedreptate!
Există oameni cărora nu le-am zâmbit niciodată,
fiindcă, avem față de ei, preconcepții și complexe
inoculate de către alți oameni!
Există oameni care se zburlesc la noi, atunci când greșim;
de fapt, ei ne zâmbesc tot timpul, dar noi nu le percepem zâmbetul!
și poate, aceștia ne iubesc, cel mai mult!
poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și prejudecăți, adresa este: