Poezii despre iubire și privighetori
poezii despre iubire și privighetori.
Din Heine
Din lacrimile mele nasc
Grădini întregi de albe flori,
Pe când suspinele-mi se schimbă
În cântec de privighetori.
Și tu, de m-ai iubi, drăguță,
Grădina-ntreagă-ar fi a ta,
Și veșnic numai sub fereastră-ți
Privighetorile-ar cânta.
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
În Flandra țară sângeroasă,
Ne spun pribegii călători,
Femeile scot ochii, noaptea,
Plăpândelor privighetori.
Și mai frumos ca mai-nainte,
Cu dorul veșnic de lumină,
În trilurile lor suave,
Privighetorile suspină.
Poeți, lumina vieții voastre
E visul magic de iubire;
În dorul ei cântați voi jalnic,
Ca ea nu-i alta să inspire.
Iubiți! Să n-aveți însă parte
Nicicând de-ai dragostei fiori!
Ca s-o cântați, dorind-o veșnic,
Sărmani poeți-privighetori.
poezie clasică de Radu D. Rosetti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel iubirii dintâi
Deși iubiți n-am fost vreodată
Te port prin vise uneori;
Era o dragoste curată,
Privirea ta îmi da fiori.
Să ascultăm privighetori
Aș fi dorit să vii odată;
Deși iubiți n-am fost vreodată
Te port prin vise uneori.
Cu inima descătușată
De anii mei rătăcitori
Tu ești iubirea căutată
În viața mea de-atâtea ori,
Deși iubiți n-am fost vreodată.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de dragoste
Ai pescuit
soarele meu în zori
și i-ai scos
icrele roșii.
Ai pescuit
dealul meu
și i-ai scos
icrele negre.
În jarul
cântecului ei
se coace pâinea privighetorii:
rumena roză.
Iar tu
cu-nnegurare asculți
glasul ei rourat
și cântecul meu.
Ferice de cel
care se mulțumește
c-o pâine
muiată-n uleiul liniștii!
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în gâtul meu
își fac sălaș
niște privighetori
nu pot să-ți spun
te iubesc
nu pot da înapoi
o-ntreagă simfonie
a bălții ce mustește a dor
în gâtul meu
decapitat de aripi
se întregește un zvon
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
se preumblă
în cârje lumina
îi rupsesem
cândva fericirea
de a fi un cuvânt suspinat...
un cântec cântat
de privighetorile
noastre neoarbe
se preumblă
în cârje iubirea
fără vulturii ei flămânzi
fără oase
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste
E ca un blestem ca trupurile
să-și simtă zilnic depărtarea,
chiar telegarii gândurilor
s-au scurs spre cer
cerând iertare serii
și razelor de Lună
uitate-n ceasul tău de mână
și-n părul meu de noapte și de dor;
de pază pun doar trei privighetori
să poarte pe-a lor aripi
descântec de verdele pădurii
și murmur de izvor,
s-adune din lumină depărtarea
pe zbor de fluturi
și să le lase-n poartă
mănunchi de busuioc
și-oglindă fermecată.
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când voi muri, iubite
Când voi muri, iubite,
Să nu-mi cânți cu amoc;
Nu-mi planta flori la cap,
Nici brad umbros, te rog.
Deasupra-mi iarba verde
În rouă stea uimită ;
Dacă vrei, viseaza-mă,
Și, dacă vrei, mă uită.
Nu voi mai vedea umbre,
Nu voi simți ploaia;
Nu voi auzi privighetori
Cântându-și triste aria:
Și-astfel visând într-un amurg etern,
Fără zi sau noapte,
S-ar putea să-mi amintesc
Sau să uit de toate.
poezie clasică de Christina Georgina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puteai să arzi de vie
dacă sărutul meu incandescent
ți-ar fi înnoptat pe buze.
Dimineața, soarele s-ar fi topit
în cenușa iubirii noastre.
Cât de dispus era cerul să ne vină-n ajutor!
Părea o cisternă din care privighetorile
ne-ar fi stropit nesomnul cu triluri.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă, toamnă, să iubesc...
Mai oprește-ți, toamnă, timpu-n loc
Și-al frunzelor de dor potop,
Dor de sărut de pământ,
Și de-al adierii vânt.
Mai rămâi, rază de soare,
Iarna-i lungă și-a ei ninsoare
An de an tot mă apasă
Cu urme adânci ce mi-le lasă.
De ce ai plecat privighetoare,
Pe meleaguri arse de soare?
N-ai fi rămas să îmi alini,
Răni de oameni prea haini!??
Mai lasă-mă, toamnă, să-ți iubesc
Frunzele ce astăzi înfloresc,
Razele ce mâine vor păli,
De dorul privighetorii, ce nu va mai fi.
poezie de Adriana Monica Burtea (4 septembrie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și privighetori, adresa este: