Poezii despre iubire și sat
poezii despre iubire și sat.
Statuia pâinii
Rotundă dragostea
pământului
trimite către noi
țăranii
ținând în palme
rădăcinile facerii
Liniște!
să nu striviți tăcerea
acestui psalm
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țaica Cerasela scrie viitorul "v-a răsplăti", ca o țărancă autentică, alfabetizată la seral. Așa se autozidește ea în statuia unui [...] | Citește tot comentariul
Potop de zori
Potop de zori, potop de rai
Înghite noaptea de pe plai
Când al cocoșilor cântat
Gonește noaptea de prin sat.
Potop de vis, potop de dor
Mă ia pe mine cel ce mor
Mă lasă liber să plutesc
Pe mine, cel ce te iubesc.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe valuri line de iubire
Alene coborând pe dealuri
Încet amurgul s-a lăsat
Nici apa nu șoptește-n maluri
Și-atâta liniște e-n sat.
În grabă una câte una
Făcliile nopții s-aprind
În zare se vestește luna
Iar eu în brațe te cuprind...
Și îmbătați de fericire
La piept strângându-te cu dor
Pe valuri line de iubire
Ne legănăm plutind ușor.
Nu știm, e cânt sau poezie
Un freamăt dulce în frunziș
E noapte clară și târzie
Căci timpul trece pe furiș.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Vraciul se zbate să mă vindece de iubire
Pentru el numai chinuri, pentru mine iubire.
Dar el nu știe că iubesc mai mult despărțirea
Astfel rivalul nu e potrivnic la iubire.
Ah! spune cum se scapă de mrejele iubirii
Eu sunt statornic, dar ea nu crede în iubire.
Ey, fluture! Apropiindu-te de lumânare
Privești scrumul și te lași fulgerat de iubire.
Fuzulî în grădinile satului tău plânge
Omul când își vede vatra plânge de iubire.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Frumoaso
Ești mândră în satul tău.
Nicio fată nu-i ca tine.
Te port în sufletul meu
Multe nopți și multe zile.
Când te văd trecând pe stradă,
După tine-întorc privirea.
Ochii mei vor să te vadă,
Cu inima-ți cer iubirea.
poezie de Dumitru Delcă (august 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânăr ucenic
Un Rimbaud țăran s-a așezat lângă mine, la masă,
cu iubita lui în ciorapi albi de mireasă,
un soldat Rimbaud, tânăr prin excelență,
s-a așezat la masă ca o ilustră eminență;
ca pe o laticlavă princiară
și-a desfăcut mantaua militară.
Tăcea, privind la fata cu fusta înflorată
și cu bariș cum poartă la țară orice fată,
tăcea soldatul tânăr,
tăcea,
tăcea mereu,
îi străluceau doar dinții de straniu minereu,
ca-n apele de munte naivii bolovani.
Tăcea și el ca mine la douăzeci de ani.
poezie clasică de Virgil Teodorescu din Semicerc (1964)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Toamna mă cunună cu tine,
veșted frunzișul
ne îmbracă-n culori,
rămânem în vii să culegem
razele soarelui din ciorchinii de struguri.
Prin sat
trece caravana iubirii,
ne ia cu ea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa cu grădină
Casa cu grădină
Ce-i la mine-n sat,
E din totdeauna
Dor nemângâiat.
Dragoste de casă,
Cine te-a aprins
Din nemărginitul
Cel de necuprins?!
Mângâierea minții
Și-a inimii mele,
Adusă pe vraja
Razelor de stele,
Într-o tulburare
Nesfârșit de grea,
Rămânând de-a pururi
Și numai a mea.
Casă cu grădină
Care-mi amintești
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curgerea întru Ființă
Satul e elogiul iubirii
Elogiul dăruirii de sine
Elogiul fiecărei împliniri!
Satul e iubirea dintâi
E torța fiorului "rămâi"
Viața visului de viață!
Satul e curgerea întru Ființă
Răstigniri lăuntrice-n destin
Despovărare de Eu, de Eul sublim!
poezie de Constantin Anton din Credința din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În apropierea morții
O, Seara, ce-n întunecatele sate ale copilăriei merge.
Iazul de sub sălcii
Se umple cu suspinele murdare ale melancoliei.
O, pădurea ce coboară silențios ochii căprui
Din singuraticele mâini osoase
Violetul zilelor se prăbușește în extaz
O, apropierea morții. Să ne rugăm.
În noaptea asta se desprind pe călduțe perne,
Îngălbenite de tămâie, fragedele brațe ale îndrăgostiților.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și sat, adresa este: