iubire şi sclavie

Rob al iubirii, deci stăpân

Stăpâna mea, te rog să-mi porunceşti
Să înfloresc şi să mă pedepseşti
În floarea vieţii veşnic să rămân,
Îndrăgostit de tine, deci stăpân!

poezie de Marius Robu (2 aprilie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tihna robului

Mă simt ca o duminică rănită
În libertatea sa, când se trudeşte
În mintea mea la fel de ostenită
Precum un rob supus ce nu primeşte

Zi liberă de la stăpânul său,
Ci-n fiecare clipă se gândeşte
La El, adică la surâsul tău,
Iubirea mea, e tot ce-i mai tihneşte

Duminica, şi tot ce-l odihneşte.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (10 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robii iubirii

Bărbatul, se ştie,
În casă e Domn
Pentru soţie!
Iar Domnul că-i domn,
Totuna e rob
Pentru a sa soţie!

Soţia, înger e
Pentru bărbatul
În cununie!
Şi roabă
Domniei sale,
Se ştie!

Înger de eşti
Ori Domn
de domnie,
Totuna eşti rob
Al dragostei
Pe vecie!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie

Că n-o iubesc şi n-o ador,
Aşa mi-a spus cu nepăsare,
Vrând nesfârşitul să-l măsor
Şi dragostei să-i pun hotare.

Dispreţuindu-i măreţia
O clipă doar, ea-mi dovedi
Că nu pot alunga robia
Ce sufletul mi-l copleşi,

Că nimeni lanţul nu-mi doboară,
Că liniştea mi-e doar atât:
Un glas de heruvim ce zboară
Peste-un infern posomorât.

poezie clasică de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviere

nicio pace
nicio zi n-au fost aşa
pe pământ

foc ce nu mistuie
dragoste ce nu cade

amintire este moartea
chiar de ar bate la uşă
chiar de ar mai striga

robii au fost dezlegaţi.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat să mai culegem flori şi zâmbete

Iubirea are-întotdeauna timp suficient.
Iar pentru oameni, timpul aproape că e absent.
Noi, oamenii, nu mai avem timp pentru iubire,
Tot ce facem este o continuă grăbire.
Pe noi, oamenii, răbdarea ne-a părăsit de mult.
Am ajuns sclavii stresului în al vieţii tumult.
Răpuşi de tristeţe şi de prea multe plânsete,
Toţi am uitat să mai culegem flori şi zâmbete.
În viaţă, de mult prea multe necazuri loviţi,
Am uitat că mai putem trăi şi fericiţi.

poezie de Dumitru Delcă (3 mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin dragoste

Prin dragoste tot ce-i amar se va îndulci,
Prin dragoste tot ce-i cupru va fi aur.
Prin dragoste toate poşircile se vor transforma în cel mai pur vin,
Prin dragoste toată durerea se va schimba în leac.
Prin dragoste cel mort va fi iar în viaţă.
Prin dragoste regele se va preschimba în sclav.

poezie clasică de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere spirituală (sonet)

RENAŞTERE SPIRITUALĂ
(sonet dorului )

Când rătăceşte doru-n pribegie,
Petale de gânduri pe lacrimi se scurg,
Iar speranţa se ascunde în amurg,
Cu iubirea pe vis de nostalgie.

Din suflet răstignit, arzând ca pe rug,
Rămâne în amprentă pe hârtie,
Mărturii cu a iubirii sclavie,
Ce-n potirul heruvimilor se scurg.

Dar spiritul vieţii renaşte în zori
Pe cerul privirii încărunţite,
Să încălzească ai dragostei fiori.

Din gânduri de aşteptări umbrite
Se scurge rouă pe-nmiresmate flori,
Când plânge inima de doruri sfinte.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu (10 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei

chiar dacă printre mii şi mii te-am căutat
şi te-am găsit
iar tu iubire mi-ai jurat
şi te-am crezut, fiind lulea îndrăgostit
oricum, mă închid în sinea mea netălmăcit
mă închid aşa, în sinea mea şi tac
dar nu pentru că eu te cred
sau că-i adevărat
ci pentru că iubesc şi sunt bărbat
sunt robul sentimentului ciudat -
iubirii astea scoase la mezat
în lumea asta plină de veniţi şi de plecaţi
mai buni ca mine şi mai talentaţi
mai tineri, mai perfecţi, mai degajaţi
mai îndrazneţi şi mai sofisticaţi
într-un cuvânt mai - mai că l-am uitat...
- şi încă una, înca vreau ca tu să ştii
- când vei pleca, promite-mi să mai vii
chiar dacă e minciună, tu să-mi scrii
în telefonul meu

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (16 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu perpetuu

Roşu sânge, diurn, nocturn,
febră a speţei îndrăgostite.
Marele arbor interior
frunzele tragice ni le transmite.

E o memorie roşie, roşie,
care răsare, care apune,
de la vitala, continuă panică,
pân' la suprema ei sfiiciune.

Roşu din roşu, roşu spre roşu,
se învârteşte spectrul înalt.
Sângele sclav al unuia suie
liber în sângele celuilalt.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de Mariana Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!