Poezii despre iubire și stomatologie
poezii despre iubire și stomatologie.
Dentistul
aurora! nu a dispărut
ea pur și simplu a curs
din cer deasupra teatrului
cu două minute în urmă
ea s-a amestecat
cu mirosul
lipicios
al dentistului
cu două minute în urmă
care se grăbea
spre cabinetul său negru
! romantismul a dispărut:
dragostea și dinții
sunt incompatibile
poezie de Anna Grig, traducere de Florica Bican
Adăugat de Adela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă pârnaie
mă nene
să moară veche
să ardă mandatu' meu
în farfuria (plină!) lu' dom' judecodor
să cadă cariați toți dinții sorții pofticioși
la osu' meu
dacă pupa-v-aș intențiile voastre de surâs
nu m-oi răsuci
spre suferință cu călcâiul
și mi-oi iubi năprasnic
Maria și Mediterana, chioșcul de ziare din colț
crama, scaunul meu, atelierele și... treaba mea...
și nu mi-oi ține degetele toate de la picioare
afară
parandărătu' ei de viață...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
iubirea în sine
și-a depășit prerogativele
de noapte a minții
stau la o masă rotundă
cu lupul flămând
avid de lumină
pe scaunul rămas
imperfect
pe două picioare
cu dintele cariat
ce molfăie ultima cină
fără să știe când
unde
de ce
lupii urlă spre lună
rămân
iubire ce-ți port îmbrăcată
în strai de pământ
și tânguire de bot
atins de zăpadă
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luni dimineața
Să nu mă ridic, să stau cu capul gol,
Pe pernă precum o lopata lasată brambura în cimentieră, atunci când porumbeii și în general, păsările, zboară vara pe deasupra noastră
Să nu mă spăl pe dinți, contraindicat, dar sănătos pentru igiena mentală căreia îi sunt văzute toate plombele (de toți) și toate cariile (de toate), sub lumina reflectorului dentistului (de toată Lumea!).
Să stau liniștit în pat toată viața,
să prepare iubita cafeaua.
Visez astăzi, mai mult, acum.
poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost naiv
Tu nu exiști, ai fost doar o părere,
Iar dac-ai fost, numai naivul Eu
Putea să-și ia din năluciri putere
Și pe nimic să se proclame zeu!
Mi-am agățat mereu în cheutoare
Paltonul greu de Mister FAMILIST
Pe care-n dulce-alint de sărbătoare
Îl întrebai programul la dentist.
Chiar nu mi-ai fost deloc, nici aritmetic
Decât acel prostesc "deîmpărțit"
Ce, fără "rest", în calcul ipotetic
Îmi tot dădea un "cât" afurisit.
Cum mă priveai ca sfinții din icoane
Când îmi jurai senină, în jerseu
Că-mi porți iubire-adică și nu-s toane,
Și-n casa TA voi fi arhiereu!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (7 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Caut cu lampa aprinsă
Nopțile clădite pe straturi de întuneric,
umbre și ceață
oferă câmp liber fantomelor.
Alungat de lângă tine
nu mai recunosc drumul pe care-l caut
sub presiunea iubirii sfâșietoare.
Nu mai vreau altă dragoste,
sunt măcinat de toate suferințele lumii,
în trupul meu carii rod lemnul oaselor
și vîntul suflă făina din ele.
Nu mai am timp să mă recompun,
am aripile frânte de vijelii,
în cochilia în care locuiesc
nu mai pătrunde lumina,
în afară
caut asemeni lui Diogene cu lampa aprinsă
oameni de încredere
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fontaine, Je Ne Boirai Pas De Ton Eau!
Știu, aș fi putut trăi-n așa fel
Încât să fi cunoscut durerea doar:
Fiindcă n-am iubit nici om, nici câine;
Și nici paralele măcar;
Simțind poate câte-o durere de dinți din când în când, nițel,
Calmată cu novocaină-n momentul necesar.
Fără-a intra-n relații, cu viața negociind prin impresari,
Bând un cocktail, purtând haine de ploaie, pariind pe doi dolari.
Trădată de nimeni, mai puțin de-a cețurilor albăstrime
Susurând sub aripi mari de-aeroplan.
" Fântână,"-am strigat spre apa mută, " Nu voi bea din lichidul tău!"
Mi-i sete și-aș dori un strop n-aș înghiți, mi-aș înmuia buzele, atât.
Iar în vreme ce ochiul trecutului condamnă, atoateștiutor,
Ochiul zilei scrutează-atent, căutând o întâlnire. Și ce-i mai rău
Tinerii sunt deja bătrâni, ei s-au născut cu degetele-încrucișate;
Nu voi primi de la ei niciun ajutor.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numărătoare inversă
Zece... nouă... opt... bate orologiul nesfârșirii
dar iubesc oricât aș infirma
zodiile plictisului nocturn în care firele se destramă
în fasciculele numărătorii cu bile colorate din copilărie
străpungând fără milă scrupule dirijate
odată cu neliniștea ta
încărcată în mângâieri translucide.
Nu-mi pasă de justificările scării din lemn cariat,
de singurătățile țopăielilor ambigui adâncite în somn
cu soluții controversate îmbibate în mâzgă
alergând amarnic de teama lascivă
a unui nou vis periferic
stăpân al acestei lumi răsturnate
în cronologii pline de viespare!
Cinci... patru... trei și, totul se repetă
în alt anotimp
în altă eră dezolantă
printre cuiburi tensionate și străfulgerări.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca și...
Pentru asidui... iști tic-arii,
Ce-n snobism golaș de sens,
Fumurându-și limbii carii,
Fac din dialog non-sens
Tot adăugând ce nu-i
În limbarița lor goală
"Și"ruind la tot, oricui
O conjuncție drept "fală"
-Fără-n fond nicio fălie,
Că "ca și" nu-i "elevat",
E un semn de maladie,
Un "chichiț" de internat-
Le urez în noul an,
"Ca și" ei, "ca și" "ca și"
"S-aivă" ceva "ca și" ban,
Fericire doar "ca și-i",
"Ca și", la servici, noroc
Un ceva "ca și" ar fi,
Să le-aducă barza-n cioc
Mulți "ca și" ar fi copii,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel chinez
Pe-un canal îngust ce curge ca un șerpe cristalin
Se înșiră chioșcuri albe, cu lac luciu smălțuite.
Tot ce-i nobil, avut, mare și puternic la Pekin
În răcoarea lor plăcută duce zile fericite.
Pe sub nalte coperișuri care-n margini s-albiesc,
Galerii cu mari lanterne și cu sprintene coloane
Au comori de plânte rare ce la umbră înfloresc
Și-n ghirlande parfumate se revarsă pe balcoane.
Papagali verzi, roși și galbini, iubitori de dismierdări,
Prin zăbrele aurite zbor chemați de glasuri dalbe,
Și pe buze rumeoare, cuib voios de sărutări,
Ei culeg zâmbiri divine, ei culeg migdale albe.
Apoi veseli, cu-a lor pradă, se pun hoții zburători
Când pe mândre paravane de matasă diafană,
Când pe crengi, când pe basinuri de albastră porcelană,
Unde viu se joacă-n față pești cu solzii lucitori.
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și stomatologie, adresa este: