iubire şi teatru

Poem afectiv

Instinctul e fantezie
Omul o enigmă vie
Natura o veselie
Viaţa o filozofie
Iubirea o bucurie
Teatrul o comedie
Sufletul o reverie
Lumea toată-i poezie.

poezie de David Boia (4 martie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În suflet

Inima mea este de piatră,
Eu tot încerc dar un perete
Îmi stă în cale, şi-mi arată,
Că n-am ochi pentru alte fete.

O fi trecut prea multă vreme,
Ori nu mai ştiu să mai iubesc,
Ori n-are cine să mă cheme,
Şi nu pot drumul să-l găsesc.

Nu ştiu să -ngădui altui suflet
Să-mi stea alături, nu mai cred,
Nu ştiu a pierde doar femeia,
Eu şi încrederea mi-o pierd.

Ce suflet trist am uneori,
Asociind iubirii Luna,
Femei in seri vor fi, da-n zori
Iubim cu-adevărat doar una...

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dentistul

aurora! nu a dispărut
ea pur şi simplu a curs
din cer deasupra teatrului

cu două minute în urmă

ea s-a amestecat
cu mirosul
lipicios
al dentistului

cu două minute în urmă

care se grăbea
spre cabinetul său negru

! romantismul a dispărut:

dragostea şi dinţii
sunt incompatibile

poezie de Anna Grig, traducere de Florica Bican
Adăugat de Adela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 15

Când mă gândesc că tot ceea ce creşte
Doar scurtă vreme-şi apără tăria
C-această scenă teatrul îl iubeşte,
Dar stelele în taină fac regia.
Când văd că omul creşte ca o floare
De-acelaşi cer slujit sau stânjenit
Apoi îi curge seva hrănitoare
Şi măreţia-şi pierde negreşit.
Atunci, nepermanenţa vieţuirii
Mi-arată că eşti tânăr şi în fapte,
Iar timpu-aduce degradarea firii
Şi tinereţea ţi-o scufundă-n noapte.

De dragul tău, toţi Timpul îl hulesc,
Că îţi ia tot, dar eu te altoiesc.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sala de teatru

când Soarele îşi trăgea cortina peste zi
patul nostru conjugal
devenea o sală de teatru
trăiam iubirea fără să o mimăm
ca într-o piesă de succes
jucată mereu cu casa închisă
ridicam mereu umbrele noastre în picioare
în aplauzele propriilor inimi

poezie de Gabriel Petru Băeţan din Rugăciunea nefericiţilor (1 septembrie 2013)
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicat marelui poet M. Eminescu si fiului meu iubit, Sebi

Bună dimineaţa farmecul meu, zâmbetul frumos de copil inocent,
Primeşte-mă în sufletul tău, cu flori şi suspine
Lacrimile ne lasă cu inimile deschise
Suntem aici pentru a ne comemora un geniu, " Luceafărul" poeziei româneşti
Îmbrăţişează-mi visul şi vino mai aproape
Mângâie-mi inima cu un cuvânt frumos
Purifica-mi iubirea cu un declin
Spiritele noastre comunică într-un tango sideral
Pupici, pe-alocuri, printre sfinţi, statui şi flori imortela
Impresii artistice, teatru fin.... Un vis nestins.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne găzduieşte sufletele

Continuu să simt vara din mine
Ca doi adolescenţi inocenţi
Stăm în natura fierbinte
Iarna în noapte şi Teatrul Mihai Eminescu
Ne găzduieşte sufletele.

Emoţie divină le cuprinde iubirea,
Pasărea Phoenix se-nalţă
Înainte de asfinţitul soarelui
Sfânta Treime.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi drum

A trecut vara toridă
Ca un semn de exclamare
A venit toamna ursuză
Ca un semn de intrebare

Şi iubirea ta fierbinte
Ce m- a dus ieri în extaz
Diluată-i azi in puncte
Pot sa plâng sau să fac haz

Dar eu sunt cam realistă
Iau o carte de Voltaire
Si-un bilet mâine la teatru
Să il văd pe Moliere

Trist un zambet se ascunde
-Tu pe cine păcăleşti?
Zilele devin mai scurte
Nopţile nu sunt poveşti

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În teatrul vieţii

ard ca o torţă, ca un artist
joc rolul meu atins de viciu
căci viaţa e un teatru trist
cu ziduri negre de ospiciu.

destin de poveste creat implacabil
am făcut din inima mea un altar
în iubire pe un ţărm mirabil
mi-am construit castelul solitar.

cortina cade peste cântecul meu
peste toţi anii care au trecut
mă simt un fluture atins de Orfeu
fur din infinit un nou început.

aripi de vers, lumini de corifeu
în sufletul meu mereu au încăput.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul mi-e ţesut din visurile tale

Somnul mi-e ţesut din visurile tale,
Gânduri ce se rup, firave, mici petale,
Iubirea noastră-i basm pe-o scenă teatrală,
Noi simpli actori cu chipuri reci de smoală.

Din clesidra vieţii un timp a mai rămas,
Se scurge şi acesta ca şi ultimul ceas,
Din noi rămân acum doar mici fărâme care
Se pierd odat' cu vântul ce suflă atât de tare.

poezie de Răzvan Isac (1 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!