jocuri şi jocuri de noroc

E albă noaptea

E albă noaptea şi-mi pare că pe drumuri
Se plimbă morţii lumii
În robe violete,
Ard stelele-n cenuşa stropită cu parfumuri
Prin somnul dulce al-mumii
Mai trec gabriolete.
E atâta necuprindere în vârstă şi mă duc
Să pun sub nasul morţii
Fum greu de busuioc,
Mai vin batrânii lumii cu fluiere de nuc
Să-şi piardă datul sorţii
La jocuri de noroc.
E albă noaptea şi-mi pare că pe drumuri,
Ard stelele-n cenuşa stropită cu parfumuri.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (2 mai 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă mă privesc foarte atent chiar
aş putea recompune scrâşnetul unei simfonii
de oase nelegiuite chiar aş putea desena
vinovăţia zborului cu aripi
de lemn.
următoarea rană mi-o programez după
înflorirea lămâiului dintr-o
amintire încă voalată, va trebui să
aduc multă ploaie în această
cronologie a destinului unde încă
se amestecă culorile ca într-un
joc de noroc.
îmi place cum despic aerul cu
oasele umerilor, din spate
par un
corb cenuşiu
cu pământ
în gheare...

poezie de Violeta Pintea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altarul neputinţei

Am pornit la drum, cândva, cu doi îngeri laolaltă,
unul palid lăcrima, celălalt râdea de-o înaltă
umbră ce-şi purta pedeapsa într-o vreme de război
şi trăgând la o povară ca un car cu şapte boi.

Vina este-a cui greşeşte fără a plăti curând,
o povară-i cât o mie de credinţe la un loc
dar ne vom găsi finalul într-un colţ, pe un alt rând
şi nu vom zâmbi ori plânge pe la porţile de foc.

Visul vieţii viitoare este jocul de noroc,
o ruletă ruginită rar trece de primul joc
iar cu feţele de sticlă răstignite pe-un altar
trec suflete prăpădite într-un vid rudimentar.

Luna roşie, pe-o rană, reflectând lumini oculte,
cu pistruii de cristal, ne zâmbeşte-ameţitoare
când copacii zgribuliţi stau în spasme să asculte
simfonia dedicată unei raze solitare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (29 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din mine te-ai născut mirare

Iubita mea cu păr de foc,
În trupul meu o lume plânge
Şi-n braţe, peste lumi, te-aş strânge,
Să punem haosul la loc.

Pare ciudat. Pare fatal,
E ca şi cum lipsesc perfuzii
Prin care să-nghiţim confuzii
Şi-un ultim argument mortal.

Am rupt din trup un anotimp,
Ştii că-ţi spuneam cum pier speranţe,
Noi suntem marile restanţe
Uitate la un colţ de timp.

Atâtea griji te-au luat la rost,
Atâtea drame-mi dau târcoale,
Iar paranteze abisale
Încă-şi cer dreptul de-a fi fost.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Lisandru din Volumul "Numele tău ca o întrebare..." (30 iunie 2020)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, artiştii fără vină

Atâtea voci străbăteau stepa
Portative stranii pe eter
Cocorii strânşi într-un echer
Peste ţinutul lui Mazepa

Ceaţa presărată din înalt
Se insinua felină
Pe-un orizont cu lună plină
La apus, un munte de bazalt

Brandemburguri la fereşti
La ceaiul de la ora cinci
Zvon suav de caterinci
Şi fantomele-n caleşti

Floarea mea de alabastră
Zborurile la soroc
La câte jocuri de noroc
Am pierdut dragostea noastră!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara nu pot să tac

Vara deloc nu pot să tac,
Spun acum, deşi nu vreau,
Ce gen de femei îmi plac
Şi cât whisky pot să beau.

Nu prea cheltuiesc lovele,
Mai fumez din când în când
Başca trei-patru cafele,
Să rămân limpede-n gând.

Arareori, nu zi de zi,
Mă ia valu-n discoteci
Şi-o mai dau pe Ecstasy
Aşa este-n club, petreci.

Aseară-un tip "am dovedit",
Pe unul ce-l chema Marin,
Toţi spuneau cu glas şoptit:
- E spaima sticlelor de vin.

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (august 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecu moartea prin mine

Trecu moartea prin mine,
Mă lasă-n pace,
Păşesc printre ruine,
Cu carapace,
Ca o ţestoasă mă simt,
Doar creierul umblă,
Ca-ntr-un tablou de Klimt,
Mai fac o tumbă,
Scoate limba la mine
Cine vrea, cine poate,
Nu mă plâng, nu mă ţine
Nici viaţa în rate.

O, zile, voi zile de teamă
şi de speranţă, capete
de regi decapitaţi,
ore, picături de sânge
regesc, nimeni nu ştie
unde-i regatul dispăruţilor atlanţi.
Mâini ce semnează

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un zar aruncat în voia sorţii

Sunt un zar aruncat în voia sorţii,
Precum talazurile spre marele neant
Cu lacrimi scriu pe pergamentul nopţii
Al cărei întuneric mă sărută agonizant.

Precum un zar aruncat în voia sorţii,
Un metronom al destinelor uitate
Cu visele servite-n aspre porţii
Clepsidra roz curge ziua către noapte.

Un zar aruncat de soarta-I nepereche,
În abis către întunecatele genuni
Unde îngeri înaripaţi îmi stau de veghe
Sunt zidit întru ale mele rugăciuni.

Joc de noroc, destine frânte sau de foc,
Eternul zar, bluestem sau binecuvantare
Timpul se ascunde în icoane ca-ntr-un joc
În zadar vrând să îngâne lacrima de soare.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Gabriel Vulpoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Mi-aş dori să merg o zi
Fără un decor anume
Să nu mai văd farmacii
Nici bolnavi în astă lume.

Mi-aş dori să văd doar flori
Nu spitale, magazine
Nici feţe ce-ţi dau fiori
Ci, oameni cu braţe pline.

De lumină, bunătate
Nu orgolii mici, mărunte
Modestie, simplitate
Şi iubire cât cuprinde.

Nu mai vreau să văd pancarte
Ce te-mbie la pieire
Jocuri de noroc în noapte
Cluburi pentru omenire.

[...] Citeşte tot

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noi am rămas aici, uitaţi în ţară,
Noi, disperaţi de toate şi avizi,
Cu balele curgând la ce-i afară,
Noi, toţi, suntem - de fapt - cei apatrizi.

Mai prieteni cu maghiarii ca-ntre noi,
Mai buni la meserii peste hotare,
Pe străzi privim cu teamă înapoi,
Să nu ne luăm chiar noi din buzunare.

Atâtea dependenţe ne-au vândut,
Încât la chioşc dau viaţă pe caiet,
În timp ce ninge negru şi urât
Pe ţara mea, obiect de amanet.

Noi, cei mai şmecheri din această lume,
Noi, care i-am prostit mereu pe toţi,
Noi bem şampanii şi tocăm alune,
Uitând că-n cur nu mai avem chiloţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Mogoşeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!