Poezii despre jocuri și teatru
poezii despre jocuri și teatru.
* * * (La fel ca-n teatru scena lumii este)
La fel ca-n teatru scena lumii este.
Jucăm într-un balet fără de veste:
Când cineva ar vrea fierbinte
Să-și facă drum spre titluri mai propice,
Nu-i bai să-și obosească mintea -
De-ajuns piciorul să-și ridice.
poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Ion Hadârcă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleșii noștri
Din cinci în cinci
Provoacă un clinci,
Din patru în patru
Ăștia joacă teatru,
Iar din trei în trei
Se ceartă între ei,
Apoi din doi în doi
O pun de tărăboi,
Dar mai au un țel
Fiecare pentru el.
pamflet de David Boia (17 mai 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sala de teatru
când Soarele își trăgea cortina peste zi
patul nostru conjugal
devenea o sală de teatru
trăiam iubirea fără să o mimăm
ca într-o piesă de succes
jucată mereu cu casa închisă
ridicam mereu umbrele noastre în picioare
în aplauzele propriilor inimi
poezie de Gabriel Petru Băețan din Rugăciunea nefericiților (1 septembrie 2013)
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot mai des
Tot mai des mă întreb dacă-i bine
Să mă-ascund ca și ieri toată-n mine,
Să îmi pun carapacea la loc
Și o broască țestoasă să joc.
Cu Ahile ce-aleargă mereu
Să mă-ntrec nu îmi pare că-i greu;
Sunt actor tot mereu figurant
Pe o scenă, urlând delirant?
Teatrul zilnic te-ndeamnă să fii
Un ascuns prin butoaie pustii
Și să ieși, Diogene modern,
Cu lumina străpunsă prin stern...
Tot mai des simt că sala e goală,
Tot ce spun lumea parcă-o răscoală
Și din calea mea toți au plecat:
"E bufonul la rege, dă mat!"
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teatru junior cu bătrân
Copiii se jucau a lumea și lumea era a lor...
Nu mai conta un petic de negru
cusut pe viitor...
În straiele tuturor
bătrânul era integru...
Odaia piepturilor avea flori de beznă la geam,
copiii aceia băutori de întuneric
fiind la vorbă cam
făuriți de himeric
și-n singur act
pe teatrul de joacă, putrefact...
&
Există copiii în zorii de noapte
și dimineața-și așteaptă bătrânul...
- Noapte bună, copii!
- Moarte bună, bătrâne!
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezentare
Mă numesc Culman Cornel
Și-s oltean de felul meu.
Sunt economist de meserie,
Dar mai scriu și poezie.
Și așa, mai într-o doară
Mai compun și-o epigramă.
Am jucat și puțin teatru
La matineele de patru.
Și-acum stau în Capitală,
Dar nu e nici o scofală.
Am rămas oltean sadea,
C-asta este țara mea.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste
De ce te uiți la mine
Când eu, de fapt nu sunt!
Mi-a mai rămas în vene
Un singur hohot plâns
*
Joci teatru și mă doare
Că nu pot fi actor,
A tot înșelătoare
Privire de amor
*
Străină ești ca ziua
Ce plouă-n calendar
Umilitoare farsă,
A punctului de zar!
*
Eu, nu sunt uniformă
În blugi sau travesti,
Nu sunt măcar reformă
În care poți lovi!
*
[...] Citește tot
poezie de Stefan Băiatu (15 februarie 1993)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Du-te, iarnă, du-te-odată!
Chiar nu vezi, tu chiar nu simți
Că nu mai ești adorată
De copii, nici de părinți?
Ai fost, parcă, prea zgârcită,
Nici teatru n-ai vrut să joci!
Iar acum, te dai rănită
Și încerci să te întorci.
Eu îți spun... sincer îți spun
-Că aștept cu nerăbdare
Anotimpul cel mai bun,
Cu natura-n sărbătoare!
Deci te rog a mia oară:
Du-te, iarnă, unde-i vrea
Mi-e prea dor de primăvară,
De minunea de-a-nvia!
poezie de Alina Tănasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teatrul comunitar
Dragii mei, se-ngroașă gluma:
N-am știut în ce mă bag
Am vrut teatru și acuma
Cânt și joc cu mare drag!
La început a fost funny
Am cunoscut oameni noi
Mai vorbim și englezește
Ce mai! Anturaj de soi!
Am făcut și vocalize
Ne-am ascultat și ecoul
Pân-au adus 3 valize
Și atunci a-nceput show-ul!
Tobe, flaut, clopoței
Ne-am ales câte-o jucărie
Și țopăind pe ritmul ei
Ne-am întors la copilărie!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Mea maxima culpa", Doamne!
Hălăduind bezmetici
vreme îndelungată
prin cenușiul înțelegerii superficiale
a liberului arbitru,
am ajuns la o răspântie,
nu departe de o capitulare,
greu revocabilă
în fața unui dușman invizibil.
Subjugați de o dominație străină
care își construiește nestingherită
sălaș în interiorul nostru,
jucăm un adevărat teatru de război
într-un câmp minat și într-o luptă inegală,
noi, arcași iscusiți împlântăm
cu precizie nestingherită săgețile
în propriul nostru trup și suflet.
Astfel, dincolo de orice tropar lăsat uitării
fără nicio remușcare
[...] Citește tot
poezie de Vasilica Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre jocuri și teatru, adresa este: