Poezii despre lașitate și timp
poezii despre lașitate și timp.
Miracol
Pe vremuri aveai un sărut de soare cu gust de iarbă,
acum miroși a copil - după două nașteri
care te-au împăcat cu propria-ți naștere,
dar
încă te mai vezi în casa bunicilor.
Cauți în Tarot semnele unui viitor ce își ține
trecutul în brațe,
ca un sinucigaș ajuns la marginea podului, cu piatra de gât,
dar ezitând să se arunce...
Și întrezărești,
în clipa când lașitatea imploră o amânare
lumina indiferentă a zilei, miracolul ei monoton
care te salvează!
poezie de Dinu Flămând din Opera poetică (2007)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Raport către Mihai Viteazul
Și nu mai sunt în câmpul nostru roade,
Și-abia visăm lumina unei pâini,
Craiova te așteaptă, Voievoade,
Să-ți dea puterea neamului în mâini.
Românii cei mai aprigi fac de gardă,
Spre vindecarea fiecărei răni,
Octombrie, lumină revanșardă,
Și tulburelul spumegă în căni.
Viteazule, tu să ne ierți de toate,
Că zgribuliți intrăm între coperți,
Dar gângăveli, trădare, lașitate
Nu-ți cerem și n-ai dreptul să ne ierți.
Și parcă n-au trecut, atâția, anii
Și e nevoie iar de-un braț bărbat,
La fel de greu o duc și azi țăranii
Și granițele s-au fragilizat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prieteni să ne batem în secunde
Cică ia zeii la trântă
nu zâmbi ca un borfaș
o fi lenea nu zic sfântă
însă dacă vrei o lași
Nu zâmbi ca un borfaș
pe lama unui cuțit
ai pasul de uriaș
du-te la plus infinit
Pe luciul unui cuțit
o fi lenea cum zici sfântă
dar te-azvârle ca pe-un flit
ia zeii din nou la trântă
Și-i învârte nu fi laș
cu taxiul prin oraș
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 ianuarie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt visul
Sunt visul adunat din claritate,
Săgeata luptătorului temut,
Scânteia radiind eternitate,
Sunt arșița din care vă sărut.
Sunt viscolul cu patimă adâncă
Spre care temerarii jinduiesc,
Chemarea pentru dragoste și încă
Fiorul, fulgerând dumnezeiesc...
Sunt focul liniștit de zile calme,
Amiezile mi-s pline de povești,
Duc cerul împlinirilor în palme
Și focul năzuinței omenești...
Mă roade, însă, cruda lașitate,
Icoana măscăriciului sperjur
Prostia ignorând integritate
Și sensul labirintului obscur...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești?
Niciodată nu voi mai dansa
așa cum n-am dansat cu tine
deși, în joacă, timpul înscris-a
predestinatu-ți nume pentru mine.
Nu știu când ne vom întâlni
sau de ne vom cunoaște vreodată,
ales ești tu, din urmă sau dintâi,
niciunul sau același înc-o dată.
E prea târziu să fim o întâmplare
deși e chiar devreme să insiști
cu-atâtea mii de vorbe întâmplătoare
ce-ascund pretextul lașității că exiști.
poezie de Luminița Suse din Sacrificiul mirării (2002)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dușul îl pornesc
și-mi pare rău de comunitatea
care poate răbda ceea ce eu
nu reușesc sau nu vreau
stau singur sub jetul cald
străbătut de un regret sâcâitor
mi-aș face în public autocritica
dar sunt laș venit din negura
timpului care mă presează
mă încăpățânez să nu opresc
șuvoaiele de apă fierbinte
nu respect normele și principiile
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezastru2011
noaptea caldă dinaintea despărțirii.
noaptea idilică și faza asta indiferentă a lunii,
momentul în care
e bine să îmbrățișezi trecutul ca pe un prieten bun
condamnat la o sentință ușoară, pe care știi sigur că,
de scârbă, n-o să-l vizitezi niciodată
la vorbitor.
te speli pe mâini de oamenii pe care îi cunoști,
în tine trenează, vaporoasă, lașitatea,
aerul viclean al orașului înecat în caprifoi
și gaze de eșapament.
heatwave:
femeie în capot cu nasturii pocniți
își mângâie fruntea
nădușită
cu o sticlă
[...] Citește tot
poezie de Olga Ștefan din Saturn, zeul (2016)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revoltă de noiembrie
Ce dacă fur?
Ce dacă sunt laș?
Ce dacă sparg soarele ca pe-un ou
Și-i vărs gălbenușul pe oraș?
Ce știu eu decât să plâng?
Ce dacă gura mea nebună
A mușcat carne din lună?
Anii mi i-am pierdut prin amintiri întunecoase,
Am jinduit toată viața după lucruri frumoase.
Am hoinărit cu sufletul încins în sfoară
Și tinerețea mi-am măcinat-o ca o moară.
Din clasele pe care plângea igrasia
M-am înhăitat cu visul și cu poezia.
Ce folos însă, că mi-am cântat tainele,
Eu căruia visul i-a furat hainele?
La ce mai sunt bun?
Ce speranțe, ce tristeți am avut eu
[...] Citește tot
poezie clasică de Virgil Carianopol
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bosonul... Eminescu
"Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl...
Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii."
Scrisoarea I - M. Eminescu
. a fost un Eminescu Absolutul
sau Absolutul, eminesc cumva,
și-a plămădit la începuturi lutul
știind perfect ce infinit Va modela?!
și România să fi fost întâmplător
acel picior de plai pe care dânsul
va fi venit dintr-un sfârșit de viitor
și care la 'nceputuri fu cuvântul?!
și steaua pân' la care-i drumul lung
și plopii fără soț cu flori albastre
ce sacru genial în umbră-ascund
și ce nefast simbol al lașității noastre?!
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 iulie 2012, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vigoare
Cu vârful spânzurat de nori
Înfruntând nori de furtună
Privind galeș nopțile cu lună
Din inimă-i se nasc vâltori.
În noapte tulnicul voios răsună
Săpând în inimă adânci fiori
În sat și fete și feciori
Sunt cuprinși de voie bună
Rămânând în mijlocul naturii
Un enorm terestru uriaș
Îl atacă valurile furtunii,
Dar el nu se retrage laș
Și din adâncurile Genunii
El o întâmpină trufaș.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lașitate și timp, adresa este: