Poezii despre lecții și timp
poezii despre lecții și timp.
O chestiune de timp
Eu nu mă tem de întuneric,
Acolo-învățăm să strălucim, căpătăm nimb;
Doar că unele lecții durează mai mult
Totul e doar o chestiune de timp.
poezie de Natasha Head, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
când răsare luna
în vântul călduț
tinerii participă
la primele lecții
de dragoste
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Craciun
Moșule, nu-ți cer nimica.
Nu vreau daruri să primesc,
Dar pe doamna-nvățătoare
Ție vreau să ți-o pârăsc.
Toată ziua lecții, lecții...
Alfabetul e prea lung,
Timp de joacă nu mai este,
Orele nu mai ajung.
Scriere și exerciții
Asta facem ziua toată.
Fă și tu ceva odată
Moșule, te rog, ai milă!
Vino iute către școală
Ia-l pe Rudolph, ia-i pe toți,
Iar pe doamna-nvățătoare
Sui-o-n sanie, de poți.
poezie de Petre Crăciun (15 decembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic...
Trecut-au anii, fără sens și rost,
Sărutul tău... s-a șters, cum nu a existat...
Nimic am înțeles, că de fapt a fost,
Rămâi o amintire, care a expirat.
Fost-ai mult iubit, cum nu poți înțelege...
Dar ai tratat povestea ca nimic!
Știu că în iubire, nu există lege,
Iar timpul te-a făcut din mare, să fii mic!
Totul se divide, nimic nu dăinuiește!
Timpul pentru mine... este un dușman...
Inima mai speră, deși se-mpotrivește,
Mintea e lucidă, dar totul e în van!
Dragoste și ură, simt eu pentru tine,
Ai rănit zâmbind, un suflet ce te-a vrut!
Inima zvâcnește în cioburi de suspine,
Nimic este acum... ca tine: gol și mut.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie, timpul melancoliei...
Noiembrie ești luna parfumată de nuci și castane
care acum își scriu dorințele de la sfârșitul ciclului,
este luna culorilor de tot felul,
înțelegând covorul de frunze uscate.
Aș vrea să rămâi înainte de începutul altei ere,
când ramura se dezbracă complet,
iar bradul cu miros plăcut rămâne neschimbat
și așteaptă decorațiunile de Craciun,
care vin ca o lecție de speranță ce încarcă inima.
Se pregătește să ne părăsească melancolia frunzelor
și vine entuziasmul și magia lucrurilor pe care le aștepți cu nerăbdare.
Noiembrie este timpul melancoliei și-a plimbărilor în natură,
dar timpul ne duce în decembrie care aleargă prea repede.
E ca și cum ar fi adevarata toamnă a sufletului,
sezonul în care te curăți pe tine,
în timp ce cade frunza și zboară
și binele deja se pregătește să crească,
iar copacii te vor învăța lucruri
pe care nici un maestru nu ți le va spune.
poezie de Eugenia Calancea (13 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția de zbor
Mai întâi îți strângi umerii,
mai apoi te înalți pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îți spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Și acesta e zborul.
Îți strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îți închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalți pe vârful picioarelor
cum se înalță piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
și-apoi îți spui în sinea ta:
acum voi zbura
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția de înot
te rog
lasă-mă să rămân
preț de-o lumină
în timpul tău
și-un pic de cer
dacă-mi permiți să fiu
în apa asta tulbure
ce curge în aval
eu n-am cerut nimic
în schimbul a ceva
ce nu aș fi putut să-ți dau
preț de-o lumină
o punte și o barcă
mă vezi cum merg pe ape
fără vâsle?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția viței de vie
Privește frunzele,
spune bătrânul
miile, zecile de mii de frunze
oprind din sudoarea rădăcinilor
pe timp de ploaie
dar mai ales în secetă
numai atâta sevă
cât să poată fi hrănite
toate asemeni
de la cea dintâi
până la cea din urmă
Vai nouă, oameni,
câte mai avem de învățat...
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția
Continui să mor, acum și aici.
Vene-n colaps, deschizându-se ca
Pumnișorii unor copii
Adormiți.
Amintirea unor vechi morminte,
Carnea putrezind și viermii
Nu mă vor convinge
Să protestez. Anii
Și frigul, înfrângerile, s-au strecurat profund
În ridurile de pe fața mea.
Mi-au înnegurat ochii, însă
Eu continui să mor, acum și aici,
Pentru că iubesc viața.
poezie de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hărăzire
Am început să-mi rup dintre petale
-Lasându-le-n cădere pe poteci-
Pentru urmași ce-așteptă să se scoale
La reînvierea dintre cripte sumbre, reci.
M-am consumat în fructul destinat
Să las sămânță-n seminții la lume...
Sunt coaja dură din trăiri; uscat,
Mumifiat treptat, agale, în cutume.
Am oare-n adâncime rădăcini
Să fiu la viermi și cârtițe o hrană?
Sau poate bun de lemn aș fi, de strană
La înțelepți... Sălaș de zbor în heruvimi!?
M-am denudat de timp, de la uzură,
Prin șlefuirea zilelor din ani...
Pământ și-o apă-s de contemporani!
I-am fost lui Dumnezeu, o tevatură!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lecții și timp, adresa este: