Poezii despre limite și viață
poezii despre limite și viață.
Paradoxul vieții
cred uneori că văd,
un pic dincolo de limitele percepției,
cum Viața este închisă în două lăzi, fiecare
conținând cheia de la lacătul celeilalte.
poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amore mio
Iubire hieratică
Cu iz de latinitate
Fii tu marginea
Nemărginită a vieții
Fii tu limita
Nelimitată a trăirii
Fă-te aievea divinitate
Ca o rază celestă
Cu nuanțe sacre
Intimitate de o clipă
Ca să rămâi veșnică
Fredonează neîncetat
Romanța pasiunii.
poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradoxul vieții ( grook )
Cred uneori că văd cu claritate,
un pic dincolo de limitele percepției,
cum Viața este închisă-n două lăzi,
fiecare conținând cheia de la lacătul celeilalte.
poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa suntem noi
Suntem limitați în timp,
Suntem limitați în spațiu,
Suntem limitați la viteză,
Suntem limitați la simțuri,
Suntem limitați la minte,
Depindem de soare,
Depindem de atmosferă,
Depindem de materie,
Depindem de viață,
Depindem de moarte,
În rest suntem relativi
În raport cu universul.
poezie de David Boia (10 octombrie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Logos
Locul în care
Se pune preț
Pe carte
Unde arde
Flacăra cunoașterii
Și se întreține
Arderea
Pe altarul științei
Cu ardoare
Și cu răspundere
Nelimitată
Până la răspântii
Unde se adapă
Cei însetați
De cultură vie
Și dau dovadă
De prețuire
Acolo se naște
Viața de apoi
În termeni ascendenți
[...] Citește tot
poezie de David Boia (4 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste (n)umăr
cum ar fi
cum ar fi
să duci pe picioare
entorsă după entorsă după entorsă?
la
limită meru să întorci
capul după tinerețea în trecere? cum ar fi să
o ții așa-ntr-o scrânteală
toată viața?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul de la miezul nopții
Cum poate un om scăpa de amărăciunea și de regretele vieții?
Care-i limita solitarei mele dureri?
Într-un vis mă întorc în ținutul natal.
Trezit, șterg două lacrimi.
Acum cine va urca-n cele două turnuri?
Rememorez acele peisaje clare ale toamnei.
Evenimentele de demult și-au pierdut înțelesul,
Ele se evaporă ca într-un vis.
poezie de Li Yu, 937- 978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu fii cel de azi
nu suspina pentru trecut
nu-ți dori să fii cel de mâine
fă din tine
ființa fără limite de timp
vezi viața ta
în tot ceea ce naște
în toate existențele
în toate morțile
și vei ști
că așa ai fost și ești
pentru totdeauna
nu-ți marca drumul
el se continuă singur
e eternitatea ta
și eternitatea ești tu.
poezie clasică de Cecilia Meireles
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Cât vezi
Cu ochii
E verde
Și pe deasupra
Mult albastru
Și viața
Renaște
Din orice poziție
Și trece mai sus
De orice limită
Și incită doruri
Pe axa absciselor
Și crește cu sârg
Pe ordonată
În spațiu regăsirii.
poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-atât de simplu, Doamne, să iubești...
Viața are o limită, iubirea nu... nu irositi viața, iubiți-vă!
Marin Bunget
Nu irosiți secundele tăcerii...
E-atât de scurtă trecerea prin lut.
Când ai ajuns la ceasurile serii
Să nu pui întrebarea... ce-ai făcut?
Nu înveli iubirea-n gânduri rele,
Alege dor, când viața ta e goală,
Să nu fii singur dincolo de stele
Impovărat de propria-ți greșeală.
Când timpul curge fără de oprire
Nu ține ură-n viața ce-o trăiești.
Numai iubind ajungi în nemurire.
E-atât de simplu, Doamne, să iubești...
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre limite și viață, adresa este: