logică şi viaţă

Spectator

Observ cu interes
Cum se luptă instinctul vieţii
Cu geniul morţii.

Viaţa vine cu o mie de tertipuri,
Moartea are o mie şi una de vicleşuguri.
Ca doi gladiatori,
Unul cu trident şi plasă,
Altul cu spada scurtă.

Strivit între logica misterioasă
A vieţii
Şi logica misterioasă a morţii
Sunt terenul de luptă.
Au rămas din mine
Doar ochii,
Să vadă şi să se îngrozească.

poezie celebră de Marin Sorescu din Puntea
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logică

Popa Toader, din scripturi,

Dă lui Mitru-nvăţături:

– "Mitre, ştii ce spune psaltul?

Să nu faci în viaţa ta

Ceea ce te-ar supăra

De ţi-ar face-o altul!"

Mitru stă şi stă gândind,

De el multe nu să prind.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie inutilă de logică

Aşs se-ntâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie, nu sosim
unde-am vrut,
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva totul e logic,
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logica inutilă

Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de dora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serverele gâfâie precum mocăniţele

şi e doar o banală eroare de sistem
iar viaţa pare un labirint ciudat
în care smecheria rupe orice logică
iar demenţele desfinţează ieşirile
de intrări nu mai vorbeşte nimeni la prezent
totul este ori la trecut
ori într-un mare
MARE viitor

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autodafé

Îmi vor spune "nebună"
când le voi arăta
cu degetul spre locul, cât un bob topit de Lumină,
pe care-Şi odihneşte fruntea Dumnezeu.
Speriaţi,
dând naibii logica pe frică,
vor arde aerul de deasupra Pământului întreg,
vor otrăvi apele prin care curge Viaţă spre viaţa lor meschină
şi vor rupe cu dinţii carnea caldă, pulsând încă,
dinăuntrul pieptului meu.

poezie de Mădălina Grama Toma din Cuvinte în dreptul inimii (2006)
Adăugat de Mădălina Grama Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbore genealogic

Trunchiul familiei noastre
Are rădăcini adânci în timp.
Mulţi se află printre astre,
Sau lângă zeii din Olimp.

La arbore genealogic,
Cu rădăcinile adânci,
Este ştiut şi este logic
Crengile să nu îi frângi.

Că pe ele-au să rodească
Mugurii de viaţă nouă.
Iar omul o să dăinuiască
O eră, sau poate două.

poezie de Dumitru Delcă (8 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiu universal

Ştiinţa de astăzi socoate -
Savanţii să dea probe pot -
Că legile fizicii, toate,
Aceleaşi sunt chiar peste tot.

Şi dacă acestea se ştiu
Şi toate sunt universale,
În logica asta se-nscriu
Şi legile vieţii morale.

Aici, pe planeta Pământ,
Ţinută în viaţă de Soare,
Un singur principiu e sfânt:
Caimacul îl ia cel mai tare.

Deci n-o să ne mire defel
Când Domnul, din bolta cerească,
Veni-va să-i ducă la El
... Pe cei care pot să plătească.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Trăieşte ca puiu-n budă"

Expresia e uzuală,
E chiar fecventă şi banală.
Etimologic,
E ceva logic:
Puiu-ajuns la locul faptei,
Şi-a zis "Viaţa, o miere şi un lapte-i",
Că, fără niciun meşteşug,
Găseşti provizii din belşug,
Şi, uşurel şi sprintenel,
Tot ciugulind pe lângă el,
A tot păpat.
Ajuns în faza de-ndopat
S-a afundat.
Piciorul i s-atrofiat,
Aripile s-au înmuiat,
Iar corpul s-a-ngropat încât
Materia l-a-ajuns la gât.
Deabia dacă mai respira
Şi-a început, bietu,-a zbiera.
Da-n curte nu mai era cine

[...] Citeşte tot

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

uneori, viaţa îmi pare
o tragică farsă
încerc să accept o logică
ridată de taine
fotosinteza ierbii
floarea de colţ şi durerea
pietrei ce-o naşte
de ce zboară frunzele
perpetuând anotimpuri
simte căldură fulgul de nea
nu ţi se pare mister
lacrima, plânsul?
ce umbră poartă canoea
cioplită din inima
unui mesteacăn
şi mâna cioplitorului
de ce-o aruncă în marea
adâncă, întunecată?
sfidând logica
întreb

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!