lumină şi şosele

Aş fi vrut pentru tine

Aş fi vrut pentru tine diseară,
O plimbare de basm la şosea,
Când e luna tăcută şi clară,
Iar virtutea, lumină, de stea.

Aş fi vrut o caleaşcă nebună,
Cu doi telegari zburători,
Tu la mine-n braţe stăpână,
Să ne ascundem, iubito, în nori.

Aş fi vrut pentru tine la noapte,
Din iubire să facem poem,
Să turnăm amor peste şoapte
Şi amestecul magic, să-l bem.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de anemic

În cupa verde-a văii,
Noaptea se topeşte rece şi degrabă,
O boare răcoroasă, dar prea slabă,
M-a trezit prin uşa deschisă a odăii
Lumina limpezită-a zorilor

A început să piuie sfios şi cristalin în luncă.
E timpul minunat de muncă.
Cu toate că şoseaua doarme încă
Sub plapoma greoaie de praf neînceput,
Pe sub stâncă
Au şi pornit spre munte potecile înguste.
Se-ntinde-n mine proaspătă viaţa
Mi-s gândurile sprintene.
Ca mersul de lăcuste,
Şi sângele înviorat mi-aleargă-n vine

Cum şerpuie, prin ierburile mărunte,
Apa de şuvoi.
Soarele se urcă poate dincolo de munte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restituiri

N-au mai rămas prea multe de-nvins şi de ştiut.
Şoseaua se strâmtează, cărările se-mbină.
Le simţi apropiate din ce în ce mai mult,
Ca spiţele din roată, crăpate de lumină.

Ne-apropiem. Văzduhul miroase-a vechi prin noapte,
Flori vechi răsar de-a pururi cu vechile lumini.
Un abur slab se cerne, un cer spoit cu lapte,
Departe,-n orizonturi, se naşte prin tulpini.

E-o insulă? un munte? o apă? un deşert?
De ce-ar sfârşi-n pustie călătoria noastră?
Ne-a mai rămas s-ajungem, acolo, poate-un sfert
Din calea străbătută, jos verde, sus albastră.

Să ne oprim? Un cântec ne vine de la han.
E vinul bun şi patul adânc şi tu eşti dulce.
Şi-ai vrea, învăluită în părul tău bălan,
Pe jaruri carnea noastră, de vie, să se culce.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiază de vară

Am obosit
Şi-acum stăm lungiti pe căpiţele de fân copt.
Bolta cerului a devenit prea vastă
Şi-acoperă şi hărţi pe care nu le vedem,
Privim prelung,
De
Pe o coastă, pârâul de frunzişuri negre care curge-n fundul văii.
Poşta mică pe şoseaua albă,
Bate-n prafu-n loc.
Dar ajunge până sus şi dincolo de noi,
Material ca o salbă,
Cu zurgălăii

În fund,
Depărtarea cu nori albi se-mbină,
În aerul molatec încălzit
Fierb mărunte ochiuri de lumină.
Lângă noi spre stânga, sau spre dreapta,
Şi fără orânduială mai departe,
S-au risipit afară din livezi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Izola

ne pregătim să... traversăm golful
până-n Trieste
pe o şosea suspendată uşor deasupra
norilor zgâriaţi
de vârfurile brazilor avântaţi
în urmărirea ca
-n filme-a Golanului nostru pe verticală (?!) – de fapt
poliţiile slovenă
şi italiană ignoră luminile de avarie
repetată, ah, vară
de vară pe acelaşi traseu de un cuplu
civil, deşi iritant
defilând mereu în acelaşi bleu navy

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pahare mari de aer

Bate vântul şi e vară
Chiar şi aicea în Ardeal
Şi miresmele le cară
Pe al vremii gingaş mal

Trotuarele sunt pline
Şi de paşi şi de priviri
Numai umbra ne revine
S-o găsim în amintiri

Blocurile cele 'nalte
De sus toate ne privesc
Şi cu gemuri noi galante
Pe toţi iată ne-nsoţesc

Floare lor atât de vie
Este iată-n Mănăştur
Cadou însăşi să ne fie
Pe al timpului tambur

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însingurare

se lasă însingurarea
prezentul îmi pare un dans
pe sârma ghimpată a unei puşcării
plină de amintiri
un bătrân librar stinge lumina din
jurul acestei amiezi prăfuite
o altă carte scoasă şi pusă
la loc pe un raft încovoiat
nu-mi ajung din urmă cuvintele
altădată realitatea părea că se curbează
se deforma în jurul meu
unele evenimente sunt atrase de mine îmi spuneam
o gravitaţie ciudată funcţiona aleatoriu
şi totuşi mă simţeam
apărat de un déjà vu permanent
acum se lasă însingurarea
irişii mei luminează
bucăţi de asfalt zboară din şoseaua
muşcată de ei
un susur slab aud dintr-un cimitir

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cozmescu din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul jlipoviţei

În vene îmi curge seva Muntelui Ohrind.
Din rădăcină de Mărăcine,
am fost smulsă şi crescută
în câmpia plină de Floarea –Soarelui,
albită de sădilele cu brânză.
Alerg desculţă, umilă şi plină
de viaţă pe aleile şi potecile înguste.
Îmi ard tălpile de asfaltul încins
de soare pe şoselele olteneşti.
Râd, plâng şi nu mă las bătută
în lupta cu destinul.
Cântecul popular şi poezia îmi sunt scut.
Lumina şlefuieşte la smaraldul pierdut.
Voi fi punte şi cobiliţă între galben şi albastru.
Roşu îl port pe buze mereu.
Jlipoviţa (în)toarce
ceasul timpului în trecut.

(PS: Poem dedicat etniei macedonene)

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze galbene, lumini de trafic

Înnebunesc de tristeţe, nimeni nu este în viaţa mea.
umblu năuc toate serile printre luminile de trafic, privind
cum se aprind arborii pe marginea şoselelor.
stau în staţii de troleibuz
în semiîntuneric (toată lumina
mai vine de la un chioşc cu vitrina sclipind), stau singur
singur, singur,
umblu prin umezeala-nserării de unul singur...

şi cad frunze, şi clipesc luminile de semnalizare
şi e frig, mă zgribulesc în jacka mea de piele, visez
şi-mi amintesc, şi mă uit după fete tinere,
liceene în costume de blugi...
în intersecţia de la Bucur Obor
troznesc în vânt steagurile albe pe care scrie COLEUS
tramvaiul 21 ia curba cu-atâta graţie
taximetriştii aşteaptă la volan, cu mutre nerase...

nefericit, căci este octombrie
privesc scurgerea de focuri roşii a luminilor de poziţie

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu din Nimic (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va ninge printre umbre

păşeşte printre momente
nu le speria
dacă e nevoie îngenunchează
şi linişteşte-le spaimele
simte în palmă pâlpâirea
luminii din ele

ai dansat ultima dată pe acea şosea
care despărţea cireşii de mai de
caişii lui septembrie
treceam în drum spre miazănoapte
ai spus opreşte vom aştepta ploaia
ninsoarea între aceste palme ale pământului
deschise într-o dorinţă de cer
am oprit şi am aprins o ţigară
îţi auzeam murmurul şoptit erai ploaia care aştepta cuminte
mişcările tale linişteau frunzele şi norii silhui
rochia albă răsfira aerul învolt
şoseaua a dispărut în urma noastră
s-a prelins pe obrazul acelei călătorii

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!