Poezii despre lumină și melancolie
poezii despre lumină și melancolie.
Privirea ta
Privirea ta-mi revarsă-n suflet
fiori de lacrimi albastre,
un tainic gând rătăcește
printre file roase de iluzii.
Melancolice stele răspund
neliniștitelor întrebări,
netezindu-mi cărarea visului
cu lumina dorului.
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cufundare
Seara, când prin aurita vară spre casă pășim
Umbrele cu noi sunt sfinte fericiri.
Blânde vițe verzi în jur, îngălbenesc grâul
O fratele meu, ce liniște e-n lume.
Îmbrățișați ne cufundăm în apa-albastră,
Întunecatele grote melancolie masculină
Pe subțiri poteci încrucișează descompuse drumuri,
Noi însă fericiți ne odihnim în soare-apune.
Pace, unde culorile toamnei luminează
La căpătâi foșnește nucul trecutul nostru vechi.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eroic în miezul iernii
cu ramuri verzi mângâi cerul
care învață un stol de gâște
melancolia slavă fără manual
zgura frunzelor zgârie gerul
zilei și gândul se plimbă liber
vântul dansează în lumina
soarelui înțelegător dosit
nu face rău zăpezii aruncată
să cinstească conurile de brad
îmi caut propriul interes încrezător
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
Ne mângâie toamna pe frunte
Cu raze calde, lungi, subțiri,
Când lipicioase, când rotunde-
Ca mustul strâns în amintiri!
Septembrie visează muze
Sub un narcotic blând, suav,
Lumina se coboară-n frunze-
Cu un sărut fatal și grav!
Agață-n pomi, parcă-s podoabe,
Eșarfe galben-ruginii,
Pe care vântul le absoarbe-
Purtând cu el melancolii!
Se-apleacă scurt, a reverență,
În fața verii ce s-a stins,
Luând din ea o chintesență-
Un hieratic... Rug aprins!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri în mintea noastră
Sufletul este vopsit
în culoarea gândurilor tale...
Gândește-te la acele lucruri
care sunt principiile tale
și care sunt la lumina zilei.
Tu poți alege conținutul
personalității tale.
Zi după zi vei deveni
ceea ce alegi,
ceea ce crezi
și ceea ce faci.
Integritatea ta
este destinul tău.
Lumina este cea
care-ți luminează calea.
Melancolia din gândul tău
este ceva ce trece
dincolo de forțele noastre.
poezie de Eugenia Calancea (6 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către tine
Tu ești:
ziua,
soarele,
lumina.
În zori de zi
picăturile de rouă care au udat florile,
aerul parfumat,
culoarea verde a dealurilor împădurite,
vara iubită,
marea mea.
Îngerul meu,
poezie,
cea mai frumoasă melodie.
Liniștea.
Inspirația mea,
și sensibilitatea.
Cu drag,
dorința,
pasiunea,
fericirea și iluzilie,
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al pămîntului
Stau și ucid în liniște,
ființele rezistente ale melancoliei
Pe lupi mai întîi, apoi duhul
albastru,
pe jederi mai întîi, apoi mistreții
și rîșii.
Îi smulg încet
din maxilarul închipuirii.
Fără dinți oasele
par mult mai blînde.
Stau și ucid în liniște
și din ce în ce,
cerul din jurul meu
se iluminează
Iau apoi plugul
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
Stăm așa gravi, timpul ne plouă,
Cu destinul alături îmbătrânim;
Altă lumină, aer, lume nouă
Și călătorim etern către țintirim.
Scocul nădejdii sec, gândul coclit,
Prin sânge trece cornul tristeții:
Plânge, aripa ruptă, vag infinit
În care coboară pâraiele vieții.
La răsărit zările pară,
Alămuri ruginite țipă strident,
Vrerea uitată, surdă, amară,
Și cortina lăsată funebru, atent.
Poate mai știi idila de an, de zece,
Crește-n noi amintirea cenușie,
Toamna, moarte, visul falnic trece
Și privim în ram pe Sfânta Marie.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (24 aprilie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
Tristă este azi pădurea
A rămas fără veșminte,
Eu sunt astăzi ca și dânsa
Răvășită de cuvinte.
Ea - rănită de furtună
Și de friguri, și de ploi,
Eu cuprinsă de răceala
Ce se lasă peste noi.
Păsări zgribulite zboară
Peste toți copacii goi,
Noi ne zbatem să dispară
Focul dragostei din noi.
Unde ești tu primavară
Să aduci frunza căzută?
Iară mie - bucuria
Și iubirea renăscută!
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (18 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cântecul libertății
Repaus printre suspine, cântecul libertății se-nalta
Ascund maștile după pomii bătrâni
Parcul Nicolae Romanescu e primitor
Se-nalta lumini albastre, se ascund comori
Tu, prietene bun ești mult mai aproape
Ma asculți cu plăcere, ochii mi se deschid îndeajuns
Ascund lumina ochilor tai in portofelul iubirii
Ma-nalț până devin zbor al spiritului mut
Misterele pot cuceri lumea
Pana se ruinează amintirile in borcanul de melancolii.
Frunza vibrând in liniștea pădurii maestre.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și melancolie, adresa este: