Poezii despre lumină și ninsoare
poezii despre lumină și ninsoare.
Azi
Azi ninge pentru prima oara.
Din fulgi m-am impletit,
Si ma strapunge, radiind lumina,
Racoarea trupului cernit.
Mi-aplec sarut topit.
Conturul buzelor, e urma drumului parcurs.
Azi n-am sa platesc portia de vama,
Nu mai exista frica, teama.
poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venirea norocului
Norocul a venit și-a luminat acoperișul casei mele
Ca o ninsoare tăcută sau ca roua, noaptea, sub stele:
Puțin câte puțin, nu tot deodată, așa cum frunzele-n copaci
Sunt alintate rând pe rând de razele soarelui vraci.
poezie de Robert Herrick, 1591 - 1674, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clopoțelul
În fiecare noapte un clopoțel
Aud, de cum lumina se stinge,
În vis mă iau după el
Fie că plouă, fie că ninge...
Și merg și merg... Clopoțelul
S-aude la capătul lumii.
La capătul lumii mă uit ca vițelul
La poarta nouă a mumii.
O stea străbate cerul, ursuzul,
O scânteie, printre mii de scântei.
Făcut numai pentru auzul
Visului meu este clinchetul ei.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate și vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....
E târziu, a nins peste tot,
Orașul pustiu e și frânt,
Gerul își dă în clocot
Și-și face în mine avânt...
Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri și iar,
Pașii tăi aud departarea
Și vin către mine, dispar...
E noapte și ninge și ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
[...] Citește tot
poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie
totul are un sens
până la urmă
de ce-aș cosi iarba
acum când știu că
mâine va crește la fel
de ce-aș mai aștepta
un ultim tren în gara
peste care ninge obidit
lumina albastră
la răscruce
pâlpâie intermitent
semafoarele
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictura de iarna
Sunt pictori, în cer, care lasă
Culorile lor să mai cadă
Pe-aci, pe pământ, pe acasă,
Și asta se cheamă zăpadă.
Sub burne albastre-celeste
Lumina privirii tresare,
Când strigătul nostru mai este
Zidit într-o sfântă ninsoare.
Mai vindem din fumul năpraznic
Al zilnicei noastre redute
Un bon de intrare la praznic
Când ninge din stelele mute.
Ninsoarea e-aproape abstractă,
Atâta-i de sfântă și mare,
Că tronuri sub regi se contractă
În sinucigașa ninsoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu mă dau la o parte
să-mi caut lumina
îmi amintesc de sentimentele unui om
a crescut în preajma sărbătorilor
cu fulgi de zăpadă,
cu steaua dorințelor căzătoare din
vârful unui brad...
peste urmele tuturor altă ninsoare,
altă copilărie!
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In basmul meu...
În basmul meu, mai ninge cu pelin,
Iar timpul a uitat să se-ntomneze.
Taci! Lasă-mă să plâng și să m-alin,
Când zorii nu mai știu să intoneze
Orgii de roșu închinând mesteceni
Pe malul însetat de anotimpuri.
Dă-mi crucea, rana, cuiele-asemeni
Și zvon de curcubeie, în răstimpuri.
Taci! Lasă-mă să plâng! Mi-e plânsul veșnic...
Îmi caut iarna, să o port pe scut.
Aprinde torța, iar e întuneric!
În basmul meu, lumina s-a pierdut...
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta raiului împarte lumina
Anotimpul meu preferat este iarna
în care m-am îndrăgostit de tine.
Ninge cu respirații grave,
tăcută și febrilă fruntea ta
poartă coronarele mele.
Gurile strivesc extazul în piele
devastat, pulsul, dat pe din două
are gust de carne însiropată.
La capătul privirilor neclintite
poarta Raiului împarte lumina.
Arhanghelii ne-au botezat
iubire,
Iarna se trăiește frumos.
Dumnezeu face concesii
după chipul și asemănarea lui.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
șaptesprezece silabe
urmă pe zăpadă
raza în amurg
îi învață taina
*
pânza vântului taie
lumina
umbra-mi se apleacă
*
țiuit lin
prelung, împinge muntele nu
și umbra-i
*
clopot ars-întâiul
aud ecoul
sau sunet
*
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și ninsoare, adresa este: