lumină şi ochelari

Fluture negru

la lumina unui bec
se stinge un fluture
de tuş
şi vine noaptea bătrână
de parcă
ne-am pierdut ochelarii.

poezie de Mihai Simion
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl în oglindă

În ultima vreme când privesc în oglindă... nu sunt sigur pe cine văd.
Azi l-am văzut pe tata... îmi zâmbea, aşa cum o făcea mereu.

E-adevărat, nu-mi pusesem, ochelarii... iar lumina nu era slabă.
Dar, pentru un moment, m-am simţit grozav... i-am zâmbit şi eu.

poezie de Jim Yerman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de padure

Inchide ochii
ai sa vezi padurea
ninsa
prin trunchiuri golase
Ciuta
alearga spre margini
sunt eu
nu ma mai recunosti
nu mai ai puterea
sa ma strigi
din spatele ochelarilor
incetosati de amintiri.
Cheama-ma
sa-ti aduc aerul tare
si proaspat al noptii
cu ochii purtand
lumina blanda
a lunii pline
Cheama-ma
cu glasul domolit

[...] Citeşte tot

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe sub uşă

Ziua de azi
Mi-a fost vârâtă, ca de obicei,
Pe sub uşă.

Mi-am aşezat pe nas ochelarii
Şi-am început
S-o citesc.

Nimic deosebit,
După câte văd.
Cică pe la prânz o să fiu cam trist,
Nu se specifică motivul,
Şi-o să continui să iubesc lumina
De unde-am rămas ieri.

Pagina exterioară informează
Despre tratativele mele cu apa, cu munţii, cu aerul,
În legătură cu pretenţia lor absurdă
De-a-mi intra în sânge, şi-n creier.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima ninsoare

Tăcuţi din ceara nopţii
împletind poeme,
şi eu şi tu,
păream de mult bătrâni.
Cu degete lungi şi nebănuite
luna ne-a dăruit
ochelari de lumină,
pentru ca, uitându-ne
pe deasupra lor,
să ne vedem şi mai bătrâni.

Târziu mi-am dat seama
că luna plecase-n căutarea soarelui
şi-n nebunia ei,
îşi destrămase rochia de mireasă
peste trupurile noastre,
făcându-ne şi mai bătrâni.

poezie de Carmen Tania Grigore din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria finală

(Anei Podaru, întru trecerea în veşnicie)

Poeţii închid lumina în suflet şi pleacă
Într-o călătorie promisă ambiguă şi seacă.

În urmă rămân tomuri de poezii ecou,
Între staţiile dintre stele nimic nu e nou.

Doar un înger ascuns într-o umbră fecundă
Şterge ochii luminii terestre cu o fundă

Ochelarii nopţii se poartă-n vecie
Calea neîntoarcerii citeşte poezie.

Pe muntele-i de cărţi răsare negru soare
Lumina plânge în rime fără alinare.

Poetul a închis ceaslovul şi-a plecat
În sânul cerului, la Domnu-Adevărat.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochelari de cal

Nu are nicio logică politica
aleşilor poporului
Niciun tiran luminat
n-ar putea scoate
România
la
liman
Suntem
o
ţară condamnată
Şi
trebuie
să executăm
sentinţa
la
locul de muncă
infernul cotidian
Avem vecini buni
şi
indiferenţi

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (5 februarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt eu

Trenuri somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.

Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti,
Toţi privesc la mine ca la terorişti.
Unde-aş pune pasul liber şi corect,
Fără îndoială, aş părea suspect.

Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aş vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aş da foc.

Încordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graţie

Te-am căutat pe aleile vieţii plină cu flori
Şi am descoperit că eşti rarisimă floare,
Mi-ai pus, ca o petală, surâsul în inimă,
Ţi-am dăruit, simbolic, o rază de soare.

Mi-ai umplut visul cu farmecul tău,
Mi-ai mângâiat zilele pudrate cu lumină,
Mi-ai potrivit ochelarii la ochi
Ca să văd cum trec, pas cu pas, în rugină.

Acum ne pregătim să mergem împreună
Într-o călătorie fără destinaţie,
O să lăsăm ochelarii în iarbă copiilor
Să ne petreacă în rouă cu graţie.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la înălţarea definitivă

E o neşansă a întâlnirii mele
când stăpânitoare nu mai eşti în trupul tău
mai zdrobitoare decât mine, decât ochii mei
pe care-i ascund sub ochelarii vremii
ca sub o ceaţă mereu străină.

Să ne împărţim bucuriile, să plângem durerile
să le cântărim ori să le spargem în bucăţi
până la despărţirea de noi şi de ele
cum răul de bine, frumosul de urât.
Du-mi prezentul pe buza prăpastiei
picioarele desculţe să calce pietrele
trupul să se înalţe drept din suferinţă
tot mai înalt şi mai subţire
să urce-n cer împiedecându-se de îngeri.

Să-mi spui că şi tu eşti o mirare
cu care mă minunez în faţa stelelor,
că suntem un fluviu ce desparte munţii
dealurile, câmpiile şi tot ce stă-n cale,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!