lumină şi prăpăstii

Definiţia dragostei

Dragostea e frumuseţe, este dăruire,
Este energia ce vine din iubire.
Şi urci cu ea prin moarte; atât îţi mai rămâne -
Lumina, fragedă lumină, te trece de genune.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Adolescentina
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de infinit

Infinitul e în fiecare
In care treapta din spate dispare
Depinde ce ai ales
Să urci spre lumină
Sau să cobori in abis

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

iubirea se desface
din îmbrăţişări
în lumina candelei
te cheamă la noapte
în abisurile visate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragii

Pădurea uriaşă stinge lumina zilei.
Munţii de piatră ţin cerul pe umeri.
Degeaba, spun fragii, noi nu ne speriem.
Şi pe buza prăpastiei, sfidând neantul,
Se leagănă candizi întreaga vară,
Cercei de ureche de fecioară.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurora

Ascunde lumina de vânt!
astrele sunt sclipiri de petale
prin ere, din hăul de ape
născute privirilor tale.

Stelele-apun. Şi visele lor
le simt pribegind tot mai rar.
ascunde-ţi lumina de soare
la ora când norii răsar...

poezie de Liviu Pendefunda din Sideralia (1979)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofă rătăcită 4

Pe aripi de fluturi valsează un sloi,
Prăpastia vorbelor sugrumă lumina,
Un fulger albastru-mi îmbracă retina
Şi-un munte de gheaţă pătrunde în noi.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină împărţătă-n candelabre
Surpat ecou prin suflet plutind
Cuprinsul în metafore noi arde
Abisuri se surpă alint după alint

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...atât de mult...

Sângele tău e lumina ochilor mei,
Lacrimile mele sunt picături de ploaie...
... cad în oceanul tău...
Inima mea e pierdută în abisul lui,
Asemeni scufundării Titanicului.

poezie de Alexandru Nicovici (2009)
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

...din întuneric spre lumină...

Sentiment obscur, o stare latentă...
Privesc oglindirea ei într-o fiinţă inertă...
Nori de furtună se-adună pe cer,
Dincolo de ei lacrimi pălesc,
Cad în ocean, în întuneric,
Vibraţii se simt până-n abis...
Sufletul se pierde, totul e trist...
Speranţa nu moare...
Se-aude din cer bătaie de aripi...
Lumina m-absoarbe din depărtare,
În sufletul meu aproape o simt...
Acum e trăire, nu existenţă...
Acesta-i finalul în Paradis.

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ape adânci

Pe trepte de-ntuneric sau lumină,
prin verdele ce colorează stânci,
în arbori ce spre hăuri se înclină,
sunt ape. Toate,-n felul lor, adânci.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!